Eclectic... Sau ceva :)

Stâlpii viei. Sa ma stie tot satul ! :)))

Din seria: Ce mi-a adus primavara si... Ce-o fi asta?

Parte din darurile primăverii le recunosc. Restul... Mistere ce mi le va dezlega vara :) Sau voi :) In plus, ma laud cu butoiul cu rol decorativ in care intentionez sa plantez o cărută de flori :)

Satul vazut si altfel

O privire prin ochii tulburi ai depresivului de primavara...

Universul Satului romanesc din sudul tarii – subiect de roman fantastico – declansator de depresii, subiect al unei potentiale balade pe langa care Miorita e  focar de speranta.

Intai de toate afli care sunt toti mortii din sat in ultima vreme, cu detalii picante ce te fac sa vizualizezi cu ochii mari si inima stransa jeturi de sange stropiti de la baza lantului drujbei in contact cu pielea delicata a stomacului, femei tinere de 70-80 ani, cazute in pragul usii in floarea varstei in timp ce omu’ se uita la telenovele cu gandul ca “vine ea acasa”, operatii de ochi nereusite, sora, soacra, vecinul, cumnata morti inainte de vreme, unii poate tocmai la piata cand vindeau arpacas…

Acel “Buna ziua” impartit cu generozitate pe ulita ascunde povesti intregi, romane, foiletoane pe care nici nu le banui la inceput; dar privind mai cu atentie ochii celui ce saluta, prinzand cu urechea nuante pe care nu te stiai in stare sa le prinzi, afli ura, invidia, barfa, reprosul, istoricul familiei dintr-un simplu” Las’ ca lucreaza barba’su si pentru ea!”.

Si chiar daca zarzarii infloriti mai aduc un zambet pe chipurile parca vesnic incruntate, impietrite intr-o grimasa dezaprobatoare, rasul copiilor si joaca lor inocenta sunt admonestate,  30 ani e o varsta prea inaintata pentru a adduce pe lume prunci (“Ce ti-a mai trebuit la varsta asta? Cum de te-ai mai apucat?” “Eu n-am mai vrut, am preferat sa ma duc la cusut si la colectiv, ca si barbata’miu zicea ca ce-mi trebuie sa sterg la cur copii…”). Catelul flocos si jucaus ce cauta o inima blanda de stapan nu stiu cum se face ca e dusmanul intregului sat, “Ca daca l-as fi prins i-as fi crapat capul, umbla lerla toata ziua si fura papuci din curti dupa ce se joaca cu ai mici!”.

Si vorba e vorba in sat, dar numai in teorie si doar uneori si pentru unii, ca daca negustoreasa de usturoi s-a cherchelit duminica in timp ce alegea arpacasul tre’ sa vii luni iar, sau mai bine marti, ca poate pana atunci se trezeste. Da’ e femeie instarita, are porti mari metalice legate zdravan in doua locuri cu lant gros si lacat chinezesc, ca baiatu’ ei e cioban aici, mai in sus, spre Dunare… Si usuroiul e… “na…. cat sa zic… hai ca ne intelegem noi… 7 lei. Bun? Ca eu in targ il dau cu 8, pe funie, ca eu numa’ asa il dau, da’ acu n-am timp sa-l vantur, sa-l aleg… Mai vii tu maine si vedem!”.

Miros de fum care intr-o zi ca asta te duce cu gandul doar la lene si saracie si delasare si nu-ti mai da voie sa ii vezi si pe ceilalti, oameni gospodari, cu capul pe umeri si cu zambetul in privire.

“Da’ ce v-o trebuit sa va apucati asa, de toate deodata?” De ce? De ce sa fie firesc sa muncesti, sa vrei  mai mult? “Copiii mei nici unul nu a muncit vreodata  la camp. S-or dus la servici, la oras, Ghita nu stie sa tina un tarnacop, o sapa in mana!” – spus cu mandrie in glas. Si le e bine asa, si au nepotii tableta si jucarie Gangam Style, dar mama – ce “inca mai face scoala, invata sa prinda un post mai bun” se spala la lighean, azi, ca uite, si asa sunt copiii astia la joaca. Azi, ca maine si poimaine si poate pana duminica urmatoare nu…

Si stai pe un damb in fundul gradinii, te uiti cu oaresce mandrie la primele tale straturi, numeri: morcovi, ceapa, patrunjel, marar, cartofi, sfecla, salata verde… si gandesti… si te adorm usor usor niste triluri parca din alta lume din corcodusii din dreapta ta si te gandesti: “da’ oare ce mi-or trebui atatea legume?” . Si stii de ce, stii ce vrei, stii ce iti doresti, dar “Ce v-oti fi apucat asa, de toate deodata?!”.

Si sapi adanc sa te regasesti sa iti amintesti de ce ai vrut sa te muti la tara, ce cautai de fapt, spre ce tindea inima ta cand ai pornit pe drumul asta. Si-apoi iti pui in cap sa cauti in satul ala si pe ceilalti; pe acei oameni care stii ca sunt dar nu stii unde se ascund. Si te cauti pe tine, ascunsa pe dupa vie, iti faci planul pentru numarul de gaini prognozat, pentru adancimea fundatiei, privesti cerul si nu te dai batut.

Doua lumi paralele, doua Universuri total diferite, unul parca inspirat intortocheat din celalalt, o imagine intoarsa si distorsionata a ceea ce ar fi putut sa fie, doua lumi ce se razboiesc in tine, intre care pendulezi, oscilezi si vibrezi cautand acea cale de mijloc ce te-ar face fericit.

Ceapă. Atat !

De primavara

O scurta verificare in gradinita din fata casei...

Si pe la stratul cu ceapa...

Testam motocultorul...

Verificam vizual nucul, ciresul, marul...

Descoperim un trandafir pe undeva prin gradina...

Niste lalele...

Ceva relicve ale toamnei ce-a fost...

Ne intrebam ce soi de buruiana e asta?

Constatam stadiul demolarilor...

Ne cunoastem cu toti colocatarii prezenti azi...

Si facem gradinita ! :)

Depresii potentiale

Ma predispune la depresie vremea asta... Si doar pentru ca ma face sa gandesc. Ceea ce refuz cu incapatanare de o vreme buna. Daca ma pierd in visare si ganduri imi pierd si intreg elanul. Desi... de cele mai multe ori timpul asta mohorat si plangacios ma porneste navala in A FACE. Dar nu acum. Acum sunt imprastiata printre rationamente, sentimente, semiconcluzii si amintiri. Nimic nu pare sa se aseze asa cum ar trebui, desi n-am idee ce trebuie de fapt. Logic, nu? :) Incerc sa cern imbulzeala dintre neuroni si sa descopar ce vreau de fapt, ce imi doresc de la viata. Stiu sigur IMPREUNA, stiu sigur INTREGI. Restul se pierd intr-o ceata izvorata din pamantul cald din mintea mea si ploaia rece de afara. Unde si in ce fel? Unde imi voi gasi linistea si confortul si acel ACASA pe care multi il imaginam? Poate le voi gasi in curtea mea noua, in casa mea noua, in caminul nou ce incercam sa il construim cu dragoste si migala. Si imi fug gandurile catre acel proverbial PAHAR CU APA pe care parintii asteapta insetati sa il oferi cand or avea nevoie, parintii ce sunt la kilometri distanta si te asteapta sa iti faci cuib langa ei - si n-ai idee daca vrei sau nu sa fii acolo. Si apoi ajung mai departisor... si ma gandesc ce pahar si cu ce imi va fi oferit mie. Si de catre cine, pentru ca nu vreau sa oblig acolo unde nu vreau sa fiu obligata, pentru ca am dat nastere liberatii si nu datoriei... Unde incepe recunostinta din dragoste? Trebuie sa inceapa? Spaime de singuratate, spaime de necunoscut, le port cu mine pe sub norii astia pacatosi si nu stiu ce sa fac cu ele. Prezentul fuge bezmetic azi si lasa loc unui "ce va fi daca", atat de probabil/improbabil si intunecat si misterios... Se desfasoara totul in ochii mintii rapid, fara paragrafe, greu de deslusit, exact asa cum scriu. Cred ca am nevoie de lumina, de soare ! Sub valul asta s-a pitit intreg avantul, intreaga speranta, tot... Fugi, basma pacatoasa ! Fugi si ia cu tine bezna ! Sap adanc dupa zambet, dupa culoare si verde. Mult, mult verde de care sa ma agat de ca de o plapuma confortabila si sa simt din nou ca apartin si ca am rost... Cu fata cuibarita intre palme reci imi tin gandurile laolalta, cu ochii stransi, privind printre gene pandesc viitorul. Nu-l vad, dar il caut si de indata ce o s-o zaresc, ma voi ancora de luminita aceea pe care o banui a fi soarele...

Mămăliga cu branza

Zău bun !

Rosii mici mici mici

Au iesit deja cateva coridoare verzi din osemintele de la Iuliana !!! Si fix cele ce stau exact deasupra caloriferului ! :)

Rad cu lacrimi !!!! Ce se vede mai sus reprezinta corectura telefonului la ce am incercat sa postez de fapt. Le las spre exemplificare si reiau:

Au iesit deja cateva firisoare verzi din semintele de la Iuliana !!! Si fix cele ce stau exact deasupra caloriferului ! :)

Cu gust de primavara

Deci ! Ca trebuie sa incep cu concluzia, altfel nu se poate ! :) Am primit produsele comandate de la Iuliana si nu pot spune decat ca deja a iesit bataie pe ceapa verde - cu sotul, pe branza de vaca - cu pisica si prevad maine o bataie generalizata pe castravetii murati cu ceapa - ca si Lulu e fan muraturi, pe ouale de prepelita Lulu vs Andi si cred ca mamaliguta din malai taranesc, cu branzica pe langa, va fi oricum insuficienta. Salata asortata e cu destinatie precisa: fi'miu, clar, eu poate doar s-o miros :)))) Si daca stiam ca are si oua de rata... usturoiul verde nu ar fi avut scapare inca de dimineata; asa... l-am amestecat cu ceapa verde si branza si niscaiva slaninuta afumata cu care eram deja dotata. Urmeaza niste painici de casa din faina comandata si le-am rezolvat ! Super gust, super produse ! Pe bune ! :)

N-am padure !

Ma enerveaza ca nu am padure ! Padurea de conifere ce era la o aruncatura de bat in copilarie, unde mergeam, ce-i drept , ca in excursie, la 10-15 minute cu masina. Mi-e dor de mirosul de pamant amestecat cu ace de brad, de rasina si aer tare. Si daca am ales sudul tarii nu pot sa am padure, doar ceva ce imi pare o imitatie, la cam aceeasi distanta de un sfert de ora, dar nu e padurea MEA, padurea povestilor, cea ce te indeamna sa imaginezi o lume fantastica si plina de aventura. Va trebui sa invat sa adopt sudul, care nu seamana cu ce stiu eu cand vine vorba de natura, dar nici de oameni. Va trebui sa invat sa le iubesc, sa le gasesc farmecul si sa fie ACASA.

Miros de menta verde uda si gaini

Am stat aseara si am citit (nu ca n-as mai fi facut asta inainte, dar nu a fost intr-o ordine) blogul Simonei , am citit cu ochii marti si cu zambetul pe buze, am citit ca pe un roman de Teodoreanu, am simtit in nari mirosul mentei ude sub picaturile de ploaie, m-am jucat cu pisoii si am adunat si eu oau din cuibar, inainte sa le fure nazdravana de cotofana. Si am mai lasat in urma din griji si spaime, am mai lasat in urma niste pantofi cu toc si programari la manichiura, pentru ca altceva conteaza, altceva e important. Si ma descopar asa cum as vrea sa fiu peste niste ani, odata ce m-am cuibarit cu adevarat in gradina mea...