Gaina blonda din primul lot de pui scos pentru noi de vecina s-a dereglat oleaca dupa ce a fost mama. Adica nu s-a mai integrat in grup. Buuun. Asa ca am decis sa o fac gaina de companie si am tinut-o pe langa mine prin curte. Numai ca bezmetica a disparut. Dupa vreo 5 zile mi-am pierdut speranta si mi-am luat gandul de la a o mai vedea. Ieri, urmand sfatul aceleiasi vecine, m-am apucat sa o caut prin cotloane. Ghici ce facea blonda mea? Clocea de zor 11 oua pitite strategic in buruieni langa zidul casei in constructie. Drept urmare am dotat-o cu o cutie si paie si o sa ii furnizez si acoperis si astept cu interes sa vad daca voi deveni iar bunica. :)
marți, 27 septembrie 2016
joi, 22 septembrie 2016
Cum e sa dormi cu 6 pisoi de 7 saptamani in pat?
Pai e si nu e... Pentru ca partea cu dormitul e pusa in titlu ca o glumita, treaba catchy de inceput, ca sa va captez atentia.
In primul rand nu dormi - levitezi! Oriunde incerci sa asezi o mana, un picior, ceva... dai de cate un mat, dar nu il identifici ca atare, e prea mic si prea pufos, prea se confunda cu asternutul tau spalat cu un Coccolino ceva. Nuuuu, dar auzi un mieunat carait infundat. Asa ca sari ca ars si te mai ridici 5 cm deasupra saltelei.
Buuun. Si asta n-ar fi chiar o problema, esti invatat sa dormi cu pruncii proprii cam pe acelasi principiu. Buba e cu cei 3 purici care credeai ca au scapat in timpul procesului de deparazitare intensiva de la chiuveta din baie, cu apa calda si sampon de animalute (ca de aaaaia dorm lighioanele in casa, sunt prea mici sa le pui picaturi, prea mici sa stea in racorica dupa baie). Cei 3 de care vorbeam mai sus s-au transformat peste noapte intr-o legiune serioasa, hotarata sa te devoreze punct cu punct. Si la 65 kg si 1.68 ai suficiente puncte... Totusi e o parte buna si in treaba asta: pana dimineata am reusit sa sa ucid ca un specialist pana la ultima scama din pat si din pijamale!
Toate ca toate, ca pana pe la 3 jumate fu relativ calma atmosfera. Dar ca un facut, pe la ora aia toti pufosii pitici s-au hotarat ca e ora de vanatoare. Sa-mi baaaag... Atunci a inceput cu adevarat distractia! Fiecare din ei s-a specializat pe cate un domeniu de atac si insista ca un profesionist asupra zonei: unu' ma rontaie hotarat de o ureche (dupa ce initial incearca sa o inmoaie constiincios cu un smirghel ud) si e atat de dedicat incat reuseste sa gaseasca aceeasi ureche indiferent pe ce parte ma asez cu capul
Altul e chitit pe degete. Recunosc, atat de la maini cat si de la picioare, asta are dubla specializare. Ma gandeam ca daca incerc sa stau complet nemiscata nu imi vede carnaciorii ca pe niste potentiali soricei si sta potolit. Da' de undeee?! Practica e mama invataturii si trebuie sa invatam de mici, nu?
Ala alb cu urechi si codita negre banuiesc ca vrea sa devina stilist. S-a mutat permanent in parul meu cret si il scarmana cu o incrancenare fantatisca. Il molfaie din cand in cand usoooor si da-i cu gherutele! (Bine, asta imi cam place, de ce sa nu recunosc.)
Mau' mic e mai conservator. A facut o optiune si se tine de ea. El trebuie sa stea pe un picior. De-al meu! Fie ca sunt in picioare, pe scaun sau intinsa in pat el reuseste sa isi gaseasca un echilibru (destul de precar) pe laba piciorului meu. Si eu ma incapatanez sa fiu foarte atenta sa nu il dau jos, stau tapana pe cate posibil, pana cand constat ca mi-a amortit de tot piciorul. Si atunci nu-l mai simt. Pe mat. De unde si mieunatul infundat cand pun lejer celalalt picior peste el.
Ailalti doi au program de sarituri, sus-jos din pat; de cand au inceput sa manance si mancare solida cad ca niste ghiulele moi. De escaladat o fac usurel, cu ghearele. De preferinta pe spatele meu. Gol. Ca se ridica bluza asta, mama ei, ceva de groaza.
Asadar stam bine, N-am inchis un ochi. La 6 deja bantuiam pe afara (ce jumatate de luna frumoasa avem! si ce ceata! constat ca pe bune a venit toamna.) Deci cu prilejul recoltei de sezon azi livrez primul mat la noul camin, maine le mai fac o baie cu alta solutie anti purici - ne vedem daca vreti pe la 3 jumate, stau la laptop, ii las sa se joace cu urechile altcuiva. Si... nu vreti un mat? :)
In primul rand nu dormi - levitezi! Oriunde incerci sa asezi o mana, un picior, ceva... dai de cate un mat, dar nu il identifici ca atare, e prea mic si prea pufos, prea se confunda cu asternutul tau spalat cu un Coccolino ceva. Nuuuu, dar auzi un mieunat carait infundat. Asa ca sari ca ars si te mai ridici 5 cm deasupra saltelei.
Buuun. Si asta n-ar fi chiar o problema, esti invatat sa dormi cu pruncii proprii cam pe acelasi principiu. Buba e cu cei 3 purici care credeai ca au scapat in timpul procesului de deparazitare intensiva de la chiuveta din baie, cu apa calda si sampon de animalute (ca de aaaaia dorm lighioanele in casa, sunt prea mici sa le pui picaturi, prea mici sa stea in racorica dupa baie). Cei 3 de care vorbeam mai sus s-au transformat peste noapte intr-o legiune serioasa, hotarata sa te devoreze punct cu punct. Si la 65 kg si 1.68 ai suficiente puncte... Totusi e o parte buna si in treaba asta: pana dimineata am reusit sa sa ucid ca un specialist pana la ultima scama din pat si din pijamale!
Toate ca toate, ca pana pe la 3 jumate fu relativ calma atmosfera. Dar ca un facut, pe la ora aia toti pufosii pitici s-au hotarat ca e ora de vanatoare. Sa-mi baaaag... Atunci a inceput cu adevarat distractia! Fiecare din ei s-a specializat pe cate un domeniu de atac si insista ca un profesionist asupra zonei: unu' ma rontaie hotarat de o ureche (dupa ce initial incearca sa o inmoaie constiincios cu un smirghel ud) si e atat de dedicat incat reuseste sa gaseasca aceeasi ureche indiferent pe ce parte ma asez cu capul
Altul e chitit pe degete. Recunosc, atat de la maini cat si de la picioare, asta are dubla specializare. Ma gandeam ca daca incerc sa stau complet nemiscata nu imi vede carnaciorii ca pe niste potentiali soricei si sta potolit. Da' de undeee?! Practica e mama invataturii si trebuie sa invatam de mici, nu?
Ala alb cu urechi si codita negre banuiesc ca vrea sa devina stilist. S-a mutat permanent in parul meu cret si il scarmana cu o incrancenare fantatisca. Il molfaie din cand in cand usoooor si da-i cu gherutele! (Bine, asta imi cam place, de ce sa nu recunosc.)
Mau' mic e mai conservator. A facut o optiune si se tine de ea. El trebuie sa stea pe un picior. De-al meu! Fie ca sunt in picioare, pe scaun sau intinsa in pat el reuseste sa isi gaseasca un echilibru (destul de precar) pe laba piciorului meu. Si eu ma incapatanez sa fiu foarte atenta sa nu il dau jos, stau tapana pe cate posibil, pana cand constat ca mi-a amortit de tot piciorul. Si atunci nu-l mai simt. Pe mat. De unde si mieunatul infundat cand pun lejer celalalt picior peste el.
Ailalti doi au program de sarituri, sus-jos din pat; de cand au inceput sa manance si mancare solida cad ca niste ghiulele moi. De escaladat o fac usurel, cu ghearele. De preferinta pe spatele meu. Gol. Ca se ridica bluza asta, mama ei, ceva de groaza.
Asadar stam bine, N-am inchis un ochi. La 6 deja bantuiam pe afara (ce jumatate de luna frumoasa avem! si ce ceata! constat ca pe bune a venit toamna.) Deci cu prilejul recoltei de sezon azi livrez primul mat la noul camin, maine le mai fac o baie cu alta solutie anti purici - ne vedem daca vreti pe la 3 jumate, stau la laptop, ii las sa se joace cu urechile altcuiva. Si... nu vreti un mat? :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)