marți, 4 martie 2014

N-am padure !

Ma enerveaza ca nu am padure ! Padurea de conifere ce era la o aruncatura de bat in copilarie, unde mergeam, ce-i drept , ca in excursie, la 10-15 minute cu masina. Mi-e dor de mirosul de pamant amestecat cu ace de brad, de rasina si aer tare. Si daca am ales sudul tarii nu pot sa am padure, doar ceva ce imi pare o imitatie, la cam aceeasi distanta de un sfert de ora, dar nu e padurea MEA, padurea povestilor, cea ce te indeamna sa imaginezi o lume fantastica si plina de aventura. Va trebui sa invat sa adopt sudul, care nu seamana cu ce stiu eu cand vine vorba de natura, dar nici de oameni. Va trebui sa invat sa le iubesc, sa le gasesc farmecul si sa fie ACASA.

2 comentarii:

  1. Cand eram copil si treceam prin Baragan ma intrebam cum traiesc oamenii fara padure, fara copaci, mi se pareau dezolante intinderile nesfarsite, fara nici o unduire, pana cand intr-o seara de vara am avut ocazia sa stau culcata pe spate in campie si sa ma uit la cer si era asa de imens, de albastru...la campie cerul este mai frumos;),

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta am remarcat si eu. Parca cerul e mai mare si mai adanc si are mai multe stele... Abia astept vara sa stau in mijlocul gradinii si.... sa privesc. Atat.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!