20

15 de carne, 3 negri (de oua) si doi pitici :). Ultimii 5 tocmai din inima Bucovinei.

2 "ouri"

Gaina 1 si gaina 2. Funny, nu? :) E prima oara cand vad asa ou - diametru cca 2 cm.

Plus unu

Bobita. De pe strada.

Reciclate

Gaini "refurbished" :) pentru oua. Planuiesc mai multe, dar trei au o viata noua acum. Inca nu inteleg ele ce e soarele, ce-s pamantul si iarba, dar incep sa se dezmeticeasca salbaticutele. Le cam pun la punct cele doua motate ale mele, dar cocosii sunt in extaz pe motiv de completare a haremului si fac un ciudat dans al ploii in jurul lor.

Cadre in prag de ploaie

Slujbă la ceas de seară

Bătrâi bolnavi ce-și poartă umbra morții peste pragul Bisericii în seară rece ninsă de flori de martie, în ultim ceas, în căutarea unei mântuiri ce viața și firea nu au putut să le-o dea...

Goană târâș pe genunchi octogenari către un loc mai bun sub poala popii...

Cruci azvârlite pios către umeri și priviri ascuțite pe sub gene, îndreptate subtil-ostentativ către păcătosi asemenea lor...

Capete acoperite în falsă smerenie uneori...

Chicoteli în frigul ușii de la intrare, câte o conversație șoptită la telefon și câte un prunc modern ce tocmai își depășește recordul la mai stiu eu ce joc...

Șapte preoti, șapte îngenunchieri, capete și mânuțe mici și mari și gârbovite și muncite, întinse să-și primească picătura uleioasă a mirului spre iertare...

Și cu toate astea... fior și trăire și simțire și suflet...

Disparitii

Dupa ce cocosul rosu Hans s-a volatilizat, s-au mai hotarat si doua gaini sa ia drumul pribegiei, probabil in coltii vulpii, cate una pe noapte.
Drept urmare... ne-am mobilizat si am finalizat cotetul - fara finisaje de lux deocamdata. Asadar in pas de doi cocosi - doua gaini planuim sa ne marim ceata cu inca zece inaripate si cu rugaminti ca macar blonda sa pice closca (parca ar carai semnificativ).
Intre timp in straturi cresc pisici. Si caini pe alocuri. Ce le-o fi placand sa zaboveasca tocmai acolo?

PS: Productia de corcoduse se anunta serioasa.

Inca mirari

Cum pica gaina closca si stie exact xe are de facut.
Cum din potentiala omleta iese viata.
Cum din puf galben apar blonde, roscate, bobosate, zbarlite, rotweilleri, creste rosii, cozi tip secure si tot asa.
Cum inca ne mai bucuram de fiecare data cand cuibarul are perla si fugim instant sa adunam la colectie noi si nu cotofenele.
Cum stai dupa colt asteptand sa termine odata motata pentru ca aseara ai terminat ouale si vrei ou fiert moale la micul dejun.
Cum pui toamna tarziu in pamant un catel de usturoi sau o ceapa in miniatura si in primavara nu mai mergi la piata, ci pe batatura atunci cand vrei sa faci o salata.
Cum primavara vine mai devreme chiar de e mai frig.
Cum ziua e mai lunga chiar si inainte sa se schimbe ora, chiar si daca intunericul te indeamna sa te retragi la adapost odata cu gainile si totusi nu-ti ajung orele zilei. Dar nu esti stressat.
Cum o crenguta primita de la vecina devine cadou de pret, pentru ca stii ca se va transforma in zmeura zemoasa.
Cum ramele din pamantul umed si clisos nu te mai oripileaza, tu trebuie sa muti lalelele. (Le...le...le...)
Cum harletul si lopata nu mai sunt doar ale lui Dorel si sala de fitness iti pare jucarie.

Va urma...

Cine s-a ouat?

S-o fi ouat cainele?!

Diverse

Gainile s-au hotarat sa isi mute cartierul general, cocosii ma obliga sa pun la poarta "Atentie, inaripate rele!".
In gradina am infiintat un mini strat de capsuni, am gasit cateva crescute de capul lor si le-am mutat. The Giant se umple destul de repejor cu tot felul de materii biodegradabile pentru compost, au crescut doua straturi inaktate din patru prognozate (cu dureri tapene de sale, maini, picioare si ceva vanatai de la roaba cu care am carat pamant curat si nisip si galetile cu cenusa) ce vor gazdui radacinoase - am observat ca altfel ies morcovii cat scobitorile.

Am ajuns la performanta de patru oua pe zi - din patru gaini, asta daca nu cumva face vreouna gemeni. Si ma pregatesc de potentiala closca, desi sunt total necunoscatoare in domeniu (cum oi rezista eu atata pe oua? :)) ).

Canta tot felul de padari, canta cocosi, canta gaini, ba si pusicile canta si ma ingrozesc la gandul ca am fost toanta si nu am sterilizat mata.

Se simte primavara, socul are frunzulite, zmeura asemenea (si eu n-am tuns-o inca), pe pervaz odihnrsc zeci de paharele cu rasaduri si nu stiu unde le-oi pune si pe restul - ma bate-un gand sa asez semintele drept in gradina. Ne astespta motosapa, fasole, mazare, marar si Dumnezeu mai stie cate altele!

Transplant

Viorele, zambile, lalele...

Sus la cucurigu

Da, aia e o gaina neagra pe casa. La asta nu ma asteptam! Nu de alta, dar nu stiu pe unde a urcat. Probabil pe scara...

Ceea ce ma face sa ma intreb daca nu ar trebui sa-l caut in pod pe Hans, cocosul rosu disparut de ieri.

Ca de primavara

Miroase a primavara, arata a primavara. Deci ma conformez si ma simt ca atare.
Curatenie in curte, gradina, casa, planuri de gradina, par spalat uscat in soare si tot asa...

Doi cocosi

Transformati in supica, pilaf si alte potentiale delicii. Cu mila, cu iertare ceruta - ca nu stiu si nu pot altfel. Mai sunt trei pe batatura si patru gaini. Va trebui sa maresc numarul de ouatoare, sa-l mai micsorez pe cel de masculi falosi. Ca si asta inseamna viata la tara. Dar stiu ce mananc.

Primele...

Oua! Trei la numar, din patru gaini. Sarbatoare in familie! :)

Reteta gem de macese in stilul personal

Ninge de ceasuri bune, asa, in bataie se joc si eu ma lupt cu gemul de macese si gem si eu si marai, pendulandu-ma ca un urs, cu gluga ba infundata pe cap, ba aruncata pe spinare, intre caldura uscata a casei si frigul ce musca tot mai rau de buricele degetelor in bucatarie. Si daca tot ma musca cineva... ce-mi mai lipseste? Doua perechi de gheare de mat fix pe derriere, infipte zdravan in incercarea de a se cocota pe undeva prin varful capului meu ca sa vada ce-i in ceaun. Nu e zi lasata de bunul Dumnezeu sa gatesc si sa nu ma escaladeze minim o felina. Maxim doua. Ca atatea am.

Da, creatia cere sacrificii, mi-e clar! Si memorie, se pare; ca am uitat sa aduc lamaie. Asadar sa purcedem iar in excursie prin mini viscol. Du-te, da jos sosonii, ia lamaia, pune sosonii, te-mpiedici artistic, cu miscari de balerina dezaxata de cainele vesnic cu chef de joaca si cu dintii afisati in semn de ranjet, scuturi piciorul drept, ca potaia are chef de... harjoneala, arunci cu ocazia asta si un soson la mama dracu' in zapada;  te apleci, recuperezi sosonul, scapi lamaia si scaparand printre dintii hliziti ca ai cainelui vorbe dulci ajungi in sfarsit in bucatarie. Si iti amintesti ca ai uitat sita, bineinteles.

Si ca sa nu pierd timpul cat fierb macesele, zic sa pun la foc si o fasole cu o coasta afumata din porcul de la Craciun, ceva demential, sa stea matu-n coada! Aromata subtil cu foi de dafin, cu fasole din alea cu bobul alb urias! Abia cand am dat sa pun in farfurie a descoperit sotul meu ca am facut fasole cu coasta fara coasta. Nuuu, n-am uitat sa o pun, ci am uitat de capac! Ghici cate mate indopate cu Ghita am acum??? Si cate mate planuiesc sa las fara coada mai sus mentionata?

Ca razbunare mi-am turnat un 30 de zama de corcoduse, limpede ca apa de izvor! Si continui cu ciuda sa trec prin sita afurisitele de macese, cu speranta ca in inca o ora oi termina. Macar acum nu ma mai deranjeaza mainile amortite si spatele intepenit, mi-e inca prea ciuda de pierderea prea timpurie a bucatii atat de frumos afumata!

Si pentru ca acum deja mi-ajunge si ma cheama asternuturile crem cu flori, las pe maine adaosul de scortisoara, zahar, lamaie, fiertul si pusul cu polonicul un pic cam prea mare in borcanele sterilizate cu grija in cuptor in scop de genocid al potentialilor germeni dubiosi.

La macese

Despartindu-ma cu greu de aroma cafelei si de caldura ca o plapuma de puf din casa, cu gandul la soba ce o voi regasi duduind sub dogoarea focului, ma indrept spre iesire. Ma uit cu ciuda la vremea mohorata, la norii apasatori ce ma asigura ca o sa ploua si-mi adresez cateva apelative interesante ca nu m-am mobilizat sa fac asta ieri, pe soarele ala aproape primavaratic. Asadar imi indes o caciula pe cap - obicei nou, de cand m-am mutat la curte, indes si prin buzunare manusile, telefonul, castile si vreo doua pungi de plastic (ca sigur daca iau una se rupe; cand o car si pe cea de rezerva nu se rupe nimic, evident), pe langa alte o gramada de chestii pe care nu stiu de ce le port dupa mine: gumite, servetele, bani,  vreo doua surprize de la oua Kinder si cateva ambalaje pe care nu stiu de ce nu le arunc. Si o iau la pas spre capatul satului simtind deja primii stropi razleti si un vant ce se impinge tot mai teapan in spinarea mea. Se vad in zare tufele tepoase de macese si ma echipez corespunzator: manusile pe maini, apoi manusile jos de pe maini ca am uitat sa imi pun castile si sa setez postul radio pe telefon, iar imi pun manusile si, in ritm de Buzdu si Morar si cu vantul in ceafa ma pregatesc de treaba.

Dupa vreo 15 minute de lupta acerba cu spinii ce ma trag ba de maneci, ba de piept, ba imi smulg caciula din cap, ajung la concluzia ca Buzdu si Morar n-au chef de cules si ma calca pe nervi. Asa ca scot castile, dau jos manusile, pun castile in buzunar, bag si manusile tot acolo si caut o tufa nu chiar asa inalta, ca m-am saturat sa tot constat ca imi lipsesc 2-3 cm. Mai fac cativa pasi, constat si ca am pierdut manusile, ma intorc. Ploaia ma sacaie, vantul imi vajaie acum pe sub gluga si cred ca ma latra niste caini.

Cu ciubotele pline de noroi si punga nesatisfacator de plina intorc drumul spre casa, de asta data in muzica de varii zburatoare si Cerberi ai nimanui, taraind din cand in cand cate un picior, cand pe o parte, cand pe alta, pe cate un petic razlet de zapada. Nu de alta, dar odata ajunsa in sat, asa, cu caciula pe o parte, cu gluga hlizita in vant, geaca sfasiata lejer pe alocuri si pamant clisos ca o pereche de labe de urs mi-e ca ma confunda cainii din sat cu vreun Yeti autohton.

Asadar maine fac gem de macese. Natural, cu fructe sanatoase culese cu sudoarea fruntii, cu atat mai valoroase si vitaminizante si energizante! Astept cu interes sezonul murelor!

Sarbatori la tara

Nu, nu seamana cu cele din copilarie. Nici eu nu mai sunt cea care eram, nici sudul nu-i ca Buchenwald. Si totusi nici ca Bucurestiul. Jumari, slanini, carnati, caltabosi (ratati), porci pe altarul stomacului si al traditiei peste tot in sat. Miros de fum de soba, de afumatoare, de ultime gramezi de frunze moarte. Neata Los in ajunul Ajunului pe post de colind, cete de copii, covrigi de Buzau sau asemenea, mere, nuci, ocazionala para si uneori rarissima punga de sticksuri. Si-un leu, ratacit undeva intre traditie si modern.

Pomeni pe farfurii ce anul viitor cer etichete sa stii ce si unde returnezi, o prima intalnire cu turtele impartite in Ajun (paine, vin, zahar, nuca). Animale burdusite cu de toate, gaini practic rotunde si totusi mereu cersetoare (bantuind pe la un 3 dimineata prin curte, pe la usi, la lumina cvasi chioara a becului de la intrare), pisici si caini dornici de portia de iubire ratata in iuresul pregatirilor intotdeauna prea mari si prea obositoare.

Luna rece, luna mare atarnand deasupra curtii aproape curate si foc duduind in soba de teracota, caldura buna si intima in casa si dinti clantanind pe hol la o tigara in mirosul carnatilor atarnati ostentativ parca pe un vechi si altfel inutil suport de cadita de bebelusi. Afumatoare facuta in pripa in cinstea slaninilor si a carnosilor mai sus pomeniti, lemne taiate la ferastraul circular, miros de brad asa cum de ani n-am mai simtit.

Nu simt Craciun, simt bine, cald, acasa, familie, copii; cu portia corespunzatoare de calcare in picioare la cumparaturile ante-craciunesti, drumuri si trafic infernal - de unde si acest ACASA bun de dupa.

Soare ca de Paste, aer plin, rece dar nu prea, copii, sotron, tanti multe pe scaune, la colt, in soare, creta, asfalt, ceapa verde in ascensiune, scanduri uitate prin gradina, frunze moarte - covor intentionat, Roro scapat din lant si iertat de prizonierat o vreme, ca-i Sarbatoare. Foame perpetuua fara foame - as mai manca ceva dar nu intra, cozonaci, salata "buf" si sarmale (din carne cumparata, ca am uitat sa dezghetam bucata de Ghita menita lor), bilute de cocos si salam de biscuiti si somn de pranz ca un prunc ce-a alergat o zi prin primavara-iarna asta, culcat in soare si trezit buimac pe intuneric.

Craciun fericit - nu stiu a face altfel de urari.

Meniu de seara de decembrie

2 x buline Meteospasmyl
1 x paharel de 30 ml
1 x sticla (cu tuica) imbracata in panusi de porumb
1 x metru sorici

Somn.

Fauna - partial

Facandu-i poze lui Hans (& Co) - mandrul cocos rosu cu creasta semeata, m-am ales iar si cu un Misu pe umar si cu un Vuvuzel cersetor la picioare.

Cucuri!

Nu, nu am gresit, nu am uitat litere. Pur si simplu unul din cocosi devine barbat. Si cum e usor nesigur pe abilitatile lui de trompeta/vorbire, cu vocea in schimbare, i-a iesit un ragusit si sacadat "cu-cu-ri!"; asa, cu "i" scurt, rupt brusc si tremurat de restul urarii de sase jumate. Revin cu poze la lumina cu vajnicul temerar - numitul Hans.