Ninge de ceasuri bune, asa, in bataie se joc si eu ma lupt cu gemul de macese si gem si eu si marai, pendulandu-ma ca un urs, cu gluga ba infundata pe cap, ba aruncata pe spinare, intre caldura uscata a casei si frigul ce musca tot mai rau de buricele degetelor in bucatarie. Si daca tot ma musca cineva... ce-mi mai lipseste? Doua perechi de gheare de mat fix pe derriere, infipte zdravan in incercarea de a se cocota pe undeva prin varful capului meu ca sa vada ce-i in ceaun. Nu e zi lasata de bunul Dumnezeu sa gatesc si sa nu ma escaladeze minim o felina. Maxim doua. Ca atatea am.
Da, creatia cere sacrificii, mi-e clar! Si memorie, se pare; ca am uitat sa aduc lamaie. Asadar sa purcedem iar in excursie prin mini viscol. Du-te, da jos sosonii, ia lamaia, pune sosonii, te-mpiedici artistic, cu miscari de balerina dezaxata de cainele vesnic cu chef de joaca si cu dintii afisati in semn de ranjet, scuturi piciorul drept, ca potaia are chef de... harjoneala, arunci cu ocazia asta si un soson la mama dracu' in zapada; te apleci, recuperezi sosonul, scapi lamaia si scaparand printre dintii hliziti ca ai cainelui vorbe dulci ajungi in sfarsit in bucatarie. Si iti amintesti ca ai uitat sita, bineinteles.
Si ca sa nu pierd timpul cat fierb macesele, zic sa pun la foc si o fasole cu o coasta afumata din porcul de la Craciun, ceva demential, sa stea matu-n coada! Aromata subtil cu foi de dafin, cu fasole din alea cu bobul alb urias! Abia cand am dat sa pun in farfurie a descoperit sotul meu ca am facut fasole cu coasta fara coasta. Nuuu, n-am uitat sa o pun, ci am uitat de capac! Ghici cate mate indopate cu Ghita am acum??? Si cate mate planuiesc sa las fara coada mai sus mentionata?
Ca razbunare mi-am turnat un 30 de zama de corcoduse, limpede ca apa de izvor! Si continui cu ciuda sa trec prin sita afurisitele de macese, cu speranta ca in inca o ora oi termina. Macar acum nu ma mai deranjeaza mainile amortite si spatele intepenit, mi-e inca prea ciuda de pierderea prea timpurie a bucatii atat de frumos afumata!
Si pentru ca acum deja mi-ajunge si ma cheama asternuturile crem cu flori, las pe maine adaosul de scortisoara, zahar, lamaie, fiertul si pusul cu polonicul un pic cam prea mare in borcanele sterilizate cu grija in cuptor in scop de genocid al potentialilor germeni dubiosi.
