Stau dimineata cu geamul deschis in locul unde si regii... gandesc :) si imi trec prin cap chestii. Chestii, mai artistic de atat nu le pot exprima. Ganduri razlete, "feeling-uri" englezesti, crampeie de simtire. Si ma intreb daca asta e ceea ce imi doresc de la viata. Inchid ochii si aud ciripit vesel matinal de cine stie ce pasari, aud cocosi anuntandu-te ca a inceput o noua zi de munca si mi se pare minunat. Si ma sperie putin gandul ca renunt la un alt stil de viata. Nu total dar tot renuntare. Si ma sperie de fapt gandul ca nu imi pasa. :) Mi-e asa bine sa-mi imaginez iarba uda de roua in diminetile cand cu siguranta voi umbla desculta prin curte, gainile ce se cer scoase la aer, cainii si pisicile ce sigur vor veni cautand mangaieri si joaca, probabilul ponei ce il visez pentru cea mica... si ma imbata toate astea. Si da, ma intreb daca peste 5 ani nu-mi va veni dor de duca, de fuga de tot ce am visat. Pentru ca, recunosc, sunt acel gen de om care atunci cand si-a atins telul cauta un alt tel ce poate fi cu totul si cu totul diferit de cel initial. Ar zice unii ca zodia e de vina, dualitatea Gemenilor. Eu as zice ca asa m-am construit in timp. Vreau mult si totusi caut simplitatea. Nu vreau faima si totusi scriu pe un blog. Ce naiba caut de fapt? Probabil caut sa ma gasesc pe mine, cea de azi, cea modelata asa de viata.
Dar am senzatia ca orice am cauta cu totii important e sa traim clipa - cliseu banal poate - dar asta trebuie sa facem. Azi canta un cocos: fantastic. Maine suntem la un concert: bestial. Important e sa nu ne fie frica sa visam, sa ne bucuram de implinirea fiecarui vis, mic sau grandios. Sa poti spune zilnic ca esti fericit cand te trezesti dimineata. Chiar daca grijile si durerea si dorul si dezamagirea si tristetea te viziteaza sau te insotesc pas cu pas nu dispar. Sa te bucuri de viata cu toate ale ei.
Relativ patetic discurs :) si fara vreun strop de simtire literara; dar asa vin cuvintele, cum vor ele. Si cred ca fiecare avem zile cu imbold spre filosofie ieftinioara :)).
Eu as spine acum ca mimic nu e irreversibil si daca intr o buna zi veti dork sa va intoarceti in Oras veti putea sa o faceti, desi nu Cred ca o sa mai Doriti. Ganduri dintr Acesta o sa tot ai cand ploua ninge si e mai comod in Oras, cand... Cum si eu vises la casuta la Tara in fiecare primavara. In cazul tau nu e vorba despre renuntare...
RăspundețiȘtergerefrumoasa simtire chiara asa , in acel loc. :)
RăspundețiȘtergereEsti Geamana. M. este Geaman. Era o persoana care n-ar fi conceput candva sa doarma in cort , sa faca focul la pirostrii , sa lase "confortul" blocului si ritmul urban pe cantatul cocosilor si bazaitul albinelor. Si uite ca azi vorbeste cu gainile , saruta primavara florile pomilor , doarme in pat cu un catel , hraneste o pisica si se ingrijoreaza cand intarzie prin vie , a adoptat un caine vagabond , stropeste via si uda solarul. Si se simte bine . Si inca nu s-a plictisit pentru ca totul e o continua provocare. Vei vedea. :)
Oricand poti alege orice alta viata, nimic nu e ireversibil, dar nu cred ca v-ati mai adapta intr-un apartament. Cand te apuca panica, gandeste-te ca sunt fricoase ca mine care nu au curaj sa faca pasul pe care l-ai facut si care, poate, nici intr-o singura dimineata pe an nu aud pasarele si cantat de cocosi in timp ce stau pe tron. Zile pline de bucurie!
RăspundețiȘtergereDaca esti fercita nimic nu mai conteaza. Te inteleg perfect .
RăspundețiȘtergereMa bucur pentru tine si tot ceea ce traiesti.
Fericirea vine din lucruri simple ,nu ? Asta ca sa parafrazez pe cineva ..desi este si unul din motto-urile mele .
P.S. Si la mine se aud cocosii ,desi locuiesc la oras si ma bucur ca-i aud.(Uneori ,vara ,la ore prea matinale ,da ,de ,isi fac meseria ..)
Pai discursurile astea sunt cele care merg direct la inima omului. Mai ales cand si pe omul ala l-au batut cam tot aceleasi ganduri. Te admir si pe tine si pe toti cei care aveti taria sa va desprindeti de oras. Eu sunt o mamaliga. N-am tarie in mine nici macar sa petrec vara acolo de la un cap la altul.
RăspundețiȘtergereTarie... n-am nici eu (decat sub forma de tuica de corcoduse) dar o mimez pe ici pe colo :)
RăspundețiȘtergereNu stiu daca am indoieli sau e vorba de pishicul meu vesnic in cautare de ceva. dar cert e ca mi-e maxim drag in curtea mea si abia astept sa fiu acolo zi de zi. Pe de alta parte inca n-am asimilat suficient de bine ce am facut :)). Probabil din cauza provizoratului astuia, treaba cu statul in chirie, nu-s eu stapana pe locul meu inca si nu imi dau seama exact daca mi-e dor de oras sau de sat. Stiiiu, cand gandesc alamibicat nu ma inteleg nici eu, darmite altii :).
Realizez rational ca daca nu ma voi adapta nu ma tine nimic tintuita acolo, dar intr-adevar, nu ma mai vad la bloc veci veacului. Si stiu ca mai ales eu am nevoie de o perioada de adaptare, la mine tranzitul (fie el si intestinal :)))) ) se face greu. Dar si cand intru in atmosfera ! :)
Trebuie sa recunosc ca nu ma stresez atat de mult pe cat as fi crezut, desi e o perioada grea, cu drumuri multe si munca pe masura, organizare atenta, constructii intarziate, invartite, sucite, planuri schimbate in ultimul moment. Nu e tocmai usor, dar nici atat de complicat. Si ma tin pe linia de plutire si toate viitoarele beneficii - mai ales spirituale. In rest... intrebari cu siguranta imi voi pune mereu, altfel eu nu sunt eu :)