Sa bati la pas, agale, gradina pana-n capat, pitica sa vina dupa tine cu pasi marunti si rari, sa o vezi cum de ici ia o rosie, de colo cateva boabe de strugure, oprindu-se din loc in loc sa savureze bilutele negre, apoi pe cele albe, dupa cum i se par mai gustoase, sa aduni cateva fire de busuioc - ce te ameteste cu parfumul atat de puternic, atat de aproape de copilaria prin casa cu iz de poveste a bunicii... sa iei o frunzulita verde si aromata si sa-i spui micutei ca ne dam cu parfum, pe dupa urechi, pe sub barbita, pe incheieturile manutelor... Sa aduni de sub frunzele tot mai ingalbenite cativa ultimi ardei iuti, o mini rosie ratacita, ceva nuci pe care vantul le-a raspandit prin iarba deasa inca, cate o vanta lucioasa ca un pantof de lac in prima zi de scoala.
Mirosul de toamna, de septembrie pe sfarsite, cu adieri de fum de la primele focuri in soba si mormane de resturi transformandu-se in viitoare viata prin cenusa, miros de cald si frig la un loc, un soare fara putere, bland te dezmiarda prin parul ravasit de vantul ce inca nu s-a razvratit...
Da, stiu de ce am ales, mai mult sau mai putin constient viata la tara. E drept, inca nu sunt "acolo", simt lipsa, simt dezradacinare, nu seamana cu acel "la tara" din copilarie, nu e satul de munte care mi s-a cuibarit in suflet, nu sunt aceiasi oameni ca in visele micii copilarii, se amesteca modernul cu vechiul intr-un amalgam ce uneori ma debusoleaza. Nu stiu inca in ce fel si cum imi voi croi drumul in noul stil de viata si cum voi impaca nevoia de simplitate cu obisnuinta copilului rasfatat de oras ce am devenit, cum imi voi umple nevoia de socializare cu oameni ce imi sunt asemeni. Dar STIU macar de ce am ales o curte, o gradina, cer, aer, pamant...
marți, 30 septembrie 2014
sâmbătă, 6 septembrie 2014
Ganduri
Stau dimineata cu geamul deschis in locul unde si regii... gandesc :) si imi trec prin cap chestii. Chestii, mai artistic de atat nu le pot exprima. Ganduri razlete, "feeling-uri" englezesti, crampeie de simtire. Si ma intreb daca asta e ceea ce imi doresc de la viata. Inchid ochii si aud ciripit vesel matinal de cine stie ce pasari, aud cocosi anuntandu-te ca a inceput o noua zi de munca si mi se pare minunat. Si ma sperie putin gandul ca renunt la un alt stil de viata. Nu total dar tot renuntare. Si ma sperie de fapt gandul ca nu imi pasa. :) Mi-e asa bine sa-mi imaginez iarba uda de roua in diminetile cand cu siguranta voi umbla desculta prin curte, gainile ce se cer scoase la aer, cainii si pisicile ce sigur vor veni cautand mangaieri si joaca, probabilul ponei ce il visez pentru cea mica... si ma imbata toate astea. Si da, ma intreb daca peste 5 ani nu-mi va veni dor de duca, de fuga de tot ce am visat. Pentru ca, recunosc, sunt acel gen de om care atunci cand si-a atins telul cauta un alt tel ce poate fi cu totul si cu totul diferit de cel initial. Ar zice unii ca zodia e de vina, dualitatea Gemenilor. Eu as zice ca asa m-am construit in timp. Vreau mult si totusi caut simplitatea. Nu vreau faima si totusi scriu pe un blog. Ce naiba caut de fapt? Probabil caut sa ma gasesc pe mine, cea de azi, cea modelata asa de viata.
Dar am senzatia ca orice am cauta cu totii important e sa traim clipa - cliseu banal poate - dar asta trebuie sa facem. Azi canta un cocos: fantastic. Maine suntem la un concert: bestial. Important e sa nu ne fie frica sa visam, sa ne bucuram de implinirea fiecarui vis, mic sau grandios. Sa poti spune zilnic ca esti fericit cand te trezesti dimineata. Chiar daca grijile si durerea si dorul si dezamagirea si tristetea te viziteaza sau te insotesc pas cu pas nu dispar. Sa te bucuri de viata cu toate ale ei.
Relativ patetic discurs :) si fara vreun strop de simtire literara; dar asa vin cuvintele, cum vor ele. Si cred ca fiecare avem zile cu imbold spre filosofie ieftinioara :)).
Dar am senzatia ca orice am cauta cu totii important e sa traim clipa - cliseu banal poate - dar asta trebuie sa facem. Azi canta un cocos: fantastic. Maine suntem la un concert: bestial. Important e sa nu ne fie frica sa visam, sa ne bucuram de implinirea fiecarui vis, mic sau grandios. Sa poti spune zilnic ca esti fericit cand te trezesti dimineata. Chiar daca grijile si durerea si dorul si dezamagirea si tristetea te viziteaza sau te insotesc pas cu pas nu dispar. Sa te bucuri de viata cu toate ale ei.
Relativ patetic discurs :) si fara vreun strop de simtire literara; dar asa vin cuvintele, cum vor ele. Si cred ca fiecare avem zile cu imbold spre filosofie ieftinioara :)).
miercuri, 3 septembrie 2014
Mere. Struguri. Piersici. Altele :)
Prinsa in vartejul asta sat - oras - vacanta - munca nu am mai reusit sa adun doua ganduri coerente pentru blog. Erau pe undeva tropainde in mintea mea dar niciodata parca suficient timp pentru a le si scrie.
Dar azi vin sa va arat de ce zambesc. Doar cateva motive - impuls suficient zic eu pentru nehotarati, pentru toti cei care inca mai dau cu banul daca sa faca pasul mutarii au ba... 2 din 3, 3 din 5, 5 din 7 si tot asa.
Mere, cele mai gustoase mere pe care memoria ma lasa sa le compar cu orice mar din copilarie. Un mar singuratic ce ne-a oferit vreo 60 kg de fructe, fara a le socoti pe celelalte multe mancate direct cu o mana aruncata prin frunze, nici toate cele cazute si putrezite pe langa. An productiv. Zeeeci de borcane de gem ! Vreo 7 piersici, dar zau daca stiam ca piersicile pot fi si asa; mici, juram ca-s caise, dar cu un parfum fantastic !!! Struguri. Putini, foarte putini fata de cata vie avem, dar 2 soiuri, mai dulci si mai acrisori; celelalte 2 soiuri nu s-au facut deloc. Insa strugurii nostri si zau ca macar 2 sticle de vin ies. sau ii mancam pe toti asa, pe cararile din gradina, cate un ciorchine mic furat cu pofta.
Corcodusele s-au lasat transformate in tuica, o tura mai tare, una mai slaba. N-am avut timp de alte experimente, desi as fi visat si altceva din ele. Insa bun si digestivul asta :). mai ales in varianta cu ardei iute. Mai ales fiarta, la iarna, sper eu, la transformarea porcului in carnati.
Vinete, rosii, ardei, castraveti, soiuri diverse, nu multe, dar suficiente si bune. Castraveti murati clasic, murati cu zahar, zacusca, suc de rosii, sos de rosii pentru paste cu busuioc tot din gradina, ardei iuti tot de acolo, cimbru, leustean, ceva morcovi rahitici, cartofi cat oul, dar ai mei, potentiala sfecla ascunsa prin balarii, niste fire de marar uscat.
Casa creste, seamana din ce in ce mai mult a viitor camin de familie, curtea e tot mai napadita de galbenul toamnei, buruieni ce inca au scapat de motocoasa dar adapostesc cu drag greieri si alte sute de insecte pe care nu stiu sa le clasific dupa vreun atlas, pir, ceva ce seamana cu o papura si ma face sa planuiesc un mic iaz, leagan prins de o craca a ciresului, cateva zeci de pomisori tineri vigurosi ce promit rod poate chiar si de la anul.
Pisici aruncate de copii in curte la noi, adoptate, mancate de caini, deh, viata la tara, Roro, caine batran dar bun paznic si cam calator pe ulite sub amenintarile cu piatra ale unor vecini ce isi vad interesul puilor de gaina, cotofene ca la nebuni, ciocanitoare in nuc si cuiburi de necunoscute inaripate prin restul pomilor.
Furtun lung pentru udat gradina, apa reeeceee si revigoranta dintr-o a doua panza freatica, piscinuta gonflan=bila, tobogan colorat, jucarii de bucatarie la care zilnic gatesc toti copiii din vecini alaturi de ai mei, maturi, maturici, maturoaie, musuroaie, cer adanc, nori pufosi, nori de ploaire, vantul adie cald, tomnatic si tantarii par ca incep sa isi dea demisia, nu mai sunt hoarde intregi. Pamant bun, pamant nestropit, gras dupa generatii de ierburi incorporate. Butoi pentru foc, foc de tabara cu flacara pana la cer unde se mistuie tot ce ne incurca si trebuie sa dispara. Foc pe camp, alarma intre copii, capre intalnite pe carare ("paca" - ar zice cea mica).
Nuci in haina verde, sparte cu ce ai la indemana si degete maro de la atata iod. Doamne, sunt ani, zeci, de cand nu am mai decojit cu unghiile pielita aceea de pe miezul alb si dulce-amarui !
Patura intinsa in iarba, miros de gratar, cate o sticla de bere, aer ce il simti mai curat si mai tare decat ti-l aminteai dupa 15 ani in metropola :). Prieteni in jur de cate ori se poate, scaune improvizate pe cate o caramida, masa veche din lemn cu vopseaua cojita - dar sub nuc, asa ca ce mai conteaza...
Pot cere mai mult?
Dar azi vin sa va arat de ce zambesc. Doar cateva motive - impuls suficient zic eu pentru nehotarati, pentru toti cei care inca mai dau cu banul daca sa faca pasul mutarii au ba... 2 din 3, 3 din 5, 5 din 7 si tot asa.
Mere, cele mai gustoase mere pe care memoria ma lasa sa le compar cu orice mar din copilarie. Un mar singuratic ce ne-a oferit vreo 60 kg de fructe, fara a le socoti pe celelalte multe mancate direct cu o mana aruncata prin frunze, nici toate cele cazute si putrezite pe langa. An productiv. Zeeeci de borcane de gem ! Vreo 7 piersici, dar zau daca stiam ca piersicile pot fi si asa; mici, juram ca-s caise, dar cu un parfum fantastic !!! Struguri. Putini, foarte putini fata de cata vie avem, dar 2 soiuri, mai dulci si mai acrisori; celelalte 2 soiuri nu s-au facut deloc. Insa strugurii nostri si zau ca macar 2 sticle de vin ies. sau ii mancam pe toti asa, pe cararile din gradina, cate un ciorchine mic furat cu pofta.
Corcodusele s-au lasat transformate in tuica, o tura mai tare, una mai slaba. N-am avut timp de alte experimente, desi as fi visat si altceva din ele. Insa bun si digestivul asta :). mai ales in varianta cu ardei iute. Mai ales fiarta, la iarna, sper eu, la transformarea porcului in carnati.
Vinete, rosii, ardei, castraveti, soiuri diverse, nu multe, dar suficiente si bune. Castraveti murati clasic, murati cu zahar, zacusca, suc de rosii, sos de rosii pentru paste cu busuioc tot din gradina, ardei iuti tot de acolo, cimbru, leustean, ceva morcovi rahitici, cartofi cat oul, dar ai mei, potentiala sfecla ascunsa prin balarii, niste fire de marar uscat.
Casa creste, seamana din ce in ce mai mult a viitor camin de familie, curtea e tot mai napadita de galbenul toamnei, buruieni ce inca au scapat de motocoasa dar adapostesc cu drag greieri si alte sute de insecte pe care nu stiu sa le clasific dupa vreun atlas, pir, ceva ce seamana cu o papura si ma face sa planuiesc un mic iaz, leagan prins de o craca a ciresului, cateva zeci de pomisori tineri vigurosi ce promit rod poate chiar si de la anul.
Pisici aruncate de copii in curte la noi, adoptate, mancate de caini, deh, viata la tara, Roro, caine batran dar bun paznic si cam calator pe ulite sub amenintarile cu piatra ale unor vecini ce isi vad interesul puilor de gaina, cotofene ca la nebuni, ciocanitoare in nuc si cuiburi de necunoscute inaripate prin restul pomilor.
Furtun lung pentru udat gradina, apa reeeceee si revigoranta dintr-o a doua panza freatica, piscinuta gonflan=bila, tobogan colorat, jucarii de bucatarie la care zilnic gatesc toti copiii din vecini alaturi de ai mei, maturi, maturici, maturoaie, musuroaie, cer adanc, nori pufosi, nori de ploaire, vantul adie cald, tomnatic si tantarii par ca incep sa isi dea demisia, nu mai sunt hoarde intregi. Pamant bun, pamant nestropit, gras dupa generatii de ierburi incorporate. Butoi pentru foc, foc de tabara cu flacara pana la cer unde se mistuie tot ce ne incurca si trebuie sa dispara. Foc pe camp, alarma intre copii, capre intalnite pe carare ("paca" - ar zice cea mica).
Nuci in haina verde, sparte cu ce ai la indemana si degete maro de la atata iod. Doamne, sunt ani, zeci, de cand nu am mai decojit cu unghiile pielita aceea de pe miezul alb si dulce-amarui !
Patura intinsa in iarba, miros de gratar, cate o sticla de bere, aer ce il simti mai curat si mai tare decat ti-l aminteai dupa 15 ani in metropola :). Prieteni in jur de cate ori se poate, scaune improvizate pe cate o caramida, masa veche din lemn cu vopseaua cojita - dar sub nuc, asa ca ce mai conteaza...
Pot cere mai mult?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)