Zambile si pasi inainte

Suntem clar intrati in prima etapa a schimbarii fizice a curtii si gradinii noastre. Ieri, dupa o pauza de o saptamana, am fost si eu din nou la curte. Wow ! E tot ce pot spune. Pt ca bucata de vie ce trebuia scoasa... era scoasa, parte din acareturile din jurul casei, ce stateau sa cada, erau deja daramate, din fundul gradinii vedeam poarta si strada, campul era cosit, ierburile arse; ce-i drept, munti de gunoaie si daramaturi sunt peste tot si dau o senzatie de dezolare de moment, dar deja se contureaza ceea ce va fi.

Am facut o plimbare prin sat. Gospodarii de oameni harnici, vile de oameni cu pretentii, maidane pline de gunoaie, campuri pregatite pentru primele culturi de anul asta, gaini, jeepuri, case darapanate pe langa care, atunci cand treci, te amesteste mirosul de fum, de afumat si saracie, curti cu fantani decorative si leagane in stil traditional, copii semidezbracati cu muci la nasucuri si copii cu iphone-ul in mana, magazine satesti cu 3 produse si altele bine aprovizionate (inchise intre 2 si 4, ca-n satucele tacute din Peninsula Iberica), magazinul-carciuma in care se organiza un botez - de unde urla o muzica ceva intre traditional si modern, latratul cainilor si si glasul cocosilor... toate se amesteca intr-un amalgam ce nu stii daca sa te demoralizeze sau sa te faca sa zambesti si sa descoperi povesti, vieti. Nu mai e satul ceea ce stiam eu ca e. Nu stiu daca e asa doar in sudul tarii, doar intr-o zona sau in toate, dar abosrb fiecare imagine si incerc sa o integrez in mine cu gandul ca aici e casa mea acum. Ceea ce nu reusesc sa simt inca intr-adevar. Vin din Bucovina, unde ritmul vietii si traditiile le stiu cu totul altfel, am trecut prin Bucuresti (al doilea camin pe care inca il mai simt acasa) unde ritmul infernalk te amestete uneori si am ajuns, sincer, intr-o struto-camila :))).  Poetul din mine vrea sa gaseasca povestea, versul, muzica acestui taram, rationalul vede amestecatura ciudata. Dau buna ziua fiecarui chip din sat, pentru ca asa se face, si zambesc cand le vad privirile curioase. Nu cadrez cu peisajul. Mai ies pe drum cu o tigara in dinti, ma plimb cu fi'mea cu caruciorul, fi'miu face 15 drumuri la magazin sa-si mai cumpere cate o prostioara.... Nu, nu suntem de acolo. Inca. Doar curtea incep sa o simt a mea, ma pot vedea cu picioarele goale prin roua diminetilor de vara. Iar tot restul inca incerc sa il asimilez, sa il inteleg.

In gradini am vazut ceapa si alte verdeturi - pe care n-am reusit sa le identific - iesite bine din pamantul inca ud si rece. Iar solariile sunt la fiecare cateva case, mari si pline de cine stie ce. Ma uit la cele 2 straturi ale noastre, facute cu entuziasmul primului moment agricol si ma gandesc ca o trebui sa iasa si la noi ceva. Pamantul e bun, e gras, ramai pe maini ca dupa unt cand il strangi in palme. Ma uit si visez... si sper sa le simt pe toate ale mele, acasa.

Din bucata de vie pe care am scos-o in scop de constructie si loc de curte si cotet de pasari am salvat zeci, sute de bulbi de narcise si zambile. Cateva le-am plantat ieri intr-o casoleta de la ceva carne, in pamant de flori din comert. Doamne, nu pot sa cred ! De ieri pana azi, dand de apa si caldura, s-au ridicat puternice si deja cu florile aproape sa pocneasca. Toata gradina din fata casei e plina de asa flori si mai avem de replantat restul. Temporar, pentru ca nu avem idee unde sa le punem. La anul probabil le vom gasi un loc potrivit. Rasadurile de rosii si ardei stau cuminti pe pervaz, primul lucru dimineata, dupa ce fac cafeluta, le ud si le vorbesc. Pentru ca mi-s dragi. Deja ma pot vedea avand un solar candva, idee ce pana acum am refuzat-o din varii motive. Ma schimb, incet, incet.

Dar tot ma mai gandesc daca am luat decizia corecta. Am ales un sat din jurul Bucurestiului pentru ca aici imi sunt acum apropiatii si prietenii, pentru ca mi-s dragi si ne intelegem. Pentru ca in Bucuresti e gradinuta vesnica a baietelului meu ce a plecat la Cer. Pentru ca in Bucuresti face Andi muzica si pentru ca vreau sa ii ofer si sansa de a fi in mijlocul nebuniei  de cate ori vrea. Pentru ca ii place atat sa se catere in cires cat si sa apara la TV si sa cante pe scena. Pentru ca vreau sa ii ofer si celei mici aceleasi experiente pe care Andi le-a avut in copilaria mica, sa fiu corecta si impartiala. Si sa poata totodata sa alerge desculti prin iarba, sa fugareasca gainile si cainii si matzele prin curte. Sa inteleaga si simplitatea si modernismul, in speranta ca din toate astea vor invata ceea ce trebuie, ca le voi da sansa sa fie cat mai OAMENI.

Si apoi ma gandesc la copilaria mea intr-un orasel nici mare nici mic, scoala care mai era scoala, mai marea libertate de a hoinari prin centrul orasului la varsta mica, notele de 10 si chiulul in acelasi timp, respectul fata de profesori si autoriate, joaca pe strada si prin gradini, serile de cantat la chitara in parc cu gasca si mai tarziu chefurile nebune dar cu limita. E o cu totul alta atmosfera inbtr-un astfel de orasel, nu se compara nici cu metropola, nici cu viata la tara. Putin boem, putin modern, putin traditional... Ma gandesc daca nu cumva mai bine as fi ales acea varianta. Dar apoi imi reamintesc si minusurile ce m-au facut sa plec, sa fug; probabil subiective si atat. Realizez ca avem o singura viata - din cate stim pana acum - si nu le putem face pe toate. Asa ca alegem varianta ce le impaca cel mai bine. Ce insumeaza si face media viselor noastre. Nu pti fi si in micul oras, si la tara, si in metropola si in o alta tara - exotica sau rece sau ca un scenariu dintr-un film american, dar iti poti crea propriul scenariu, asa cum il vrei, aducand cate putin din fiecare in viata ta. Iubesc si marea si padurea - cea de brazi, cea pe care o stiu in jurul manastirilor pe care le-am tot vizitat in copilarie. asa ca imi voi crea padurea mea, in curtea mea, voi planta si brazi, voi monta si o piscina din aceea gonflabila, voi contrui si o groapa cu nisip, voi avea si acele "picket fences" din serialele de familie, voi oferi copiilor sansa de a experimenta si scoala mai aproape de cum era candva, le voi da sansa sa traiasca cumva si acea adolescenta boema... Nu am idee cum le voi realiza pe toate. Dar pentru ca nu pot trai de mai multe ori, pentru ca nu pot fi in mai multe locuri deodata, fac o ciorba generalizata din tot ceea ce imi doresc :). Si o sa va tot povestesc cum e. Voua, celor ce aveti nevoie de o schimbare si nu stiti cum si daca sa o faceti.IMPORTANT: totul e reversibil (inafar de moarte, evident), totul sta in puterea voastra. Orice alegere ati face, puteti realege ulterior. Important e sa traiti asa cum vreti. Nu va cramponati de ce spun altii. Nu incercati sa faceti ceea ce fac altii doar pentru ca e la indemana si comod. Spuneti stop si urmati-va visul, oricare ar fi acesta. Se poate. Pe cuvant. Iar daca veti descoperi ca visul nu corespunde cu realitatea, remodelati-l. Cum va convine. Pentru ca puteti.

Mai am multe de spus. Multe de scos din camara sufletului meu. Nu pot inghesui totul intr-o postare, desi cuvintele vin navala. Idei amestecate, asa cum  explodeaza din mine acum, fara o logica, fara sa le chem. Le mai adun si revin. Sa va mai spun. Sa ma aliberez eu si sa va dau sansa sa va regasiti sau nu, sa puteti alege vazand si ce aleg altii si cum le e. Ajuta? Nu stiu, dar asta simt nevoia sa fac acum. Ma ajuta pe mine. :)