marți, 25 februarie 2014
Paine de casa
Am invatat sa fac paine de casa. Fara masinaria aferenta, ca s-a stricat de Craciun. Doamne, mandra sunt de mine ! Incep sa am incredere ca o sa invat si alte lucruri la care doar visez acum... Miroase a paine, a cald, a dulce si se simte iz de primavara. Si imi fuge gandul la camp, la gradina, la casuta si curtea pe care le simt din ce in ce mai mult ale noastre. Numar zilele pana cand va trebui sa plantam la modul serios una alta, pana cand vom avea gaini si rate. Culmea, nu simt niciun imbold de a-mi innoi garderoba, de a ma machia si a face o plimbare prin Centru, in Club, in cafenea sau mai stiu eu ce se presupune ca ar vrea o femeie moderna. Dar vizualizez cizmele de cauciuc, sapa, pamantul gras si cucurigu-ul cocosului ce va sa vina... :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce bine ai facut ca nu ai pus poze ca painicile coapte... Ma aveai pe constiinta :))
RăspundețiȘtergereSi eu tot asa: cizme de cauciuc (inflorate neaparat), pungute cu seminte, bulbi de primavara, sapa, grebla si lopata, astea sunt marile mele preocupari din primavra asta.
Si eu cred ca-i bine.
Oh inteleg toate astea atat de bine! Mie primavara imi aduce asa un dor de pamant, sa-mi infig mainile in el... Eu sunt in faza incipienta, caut pamant sau casuta cu pamant, imi dai speranta :* O saptamana cu tihna si spor!
RăspundețiȘtergereDe cativa ani eram in expectativa, cautari, hotarari si nehotarari. Pana am facut saltul (in gol), am gasit client la apartament cand nu mai speram, deja ne facuseram alte planuri, am gasit imediat si casduta - desi vazusearm o gramada altele care nu ne-au spus mare lucru si iata-ne pe calea ce mi se parea un vis - uneori frumos, alteori urat. Inca mai am spaime si nesiguranta, dar le rezolv eu cumva :).
RăspundețiȘtergereIar primavara imi da aripi de fiecare data. De fapt fiecare trecere de la un anotimp la altul ma pune in miscare si imi da speranta. Realizez ca nu imi place un anotimp anume, ci praguil dintre ele :)