Cam așa se șade cu capra pe terasa. Urmează eventual aceeași postură undeva în Centrul Vechi :).
luni, 19 iunie 2017
miercuri, 7 iunie 2017
Degringoladă totală
De ieri in gospodăria noastră lucrurile s-au precipitat, s-au ambalat, s-au dat peste cap. Nu doar că ne-am ales cu o piticanie de mâț ușor sălbatic, da' ne-am trezit înainte de termen cu individa din imagine. Mâțele sunt total contrariate. Nu mai zic eu cum sunt! Ce știu eu despre ieduțe? Mai nimic! I-am luat zgardă tip feng-shui, urmează să îi iau și cordelina corespunzătoare, iarbă, boabe, apă. De aici încolo mister... mai ceva decât într-un roman de Agatha Christie!
marți, 6 iunie 2017
Motan dubios
UPDATE: Pisoiul in cauza nu e mâță, e motan. Nu e al vecinei, e orfan. Așadar îi căutăm familie iubitoare. La noi e arhiplin. Ș)
Așadar. Eu am una bucată motan leneș, numitul Mișu (asta pe lângă Mașa, mâța sterilizată și fiul lor, leit ta'su, numit corespunzător Mișu Mic). Vecina are echipă identică, plus o mâță cât o palmă aruncată în curte de vreun binefăcător. Buuun.
Dimineața asta văd motanul Mișu - mă rog, eu nu văd, nu bat bine la distanță, vede vecina - cărând in dinți, cu grijă, o vietate blănoasă, pe traseu clar spre casa mea. Ce căra? Aducea acasă pisicuța minusculă a vecinei. Nu, nu o halea, nu o ucidea, o aducea!!! Tare debusolat a fost când i-am luat-o si am strecurat-o strategic pe sub poarta vecinei... Și incă stau și mă întreb ce soi de mâț am în dotare...
luni, 5 iunie 2017
sâmbătă, 20 mai 2017
miercuri, 17 mai 2017
vineri, 12 mai 2017
Productie livada tanara
9 pere de un soi, 3 de altul, 7 cirese, 2 prune de un soi, 3 de altul. Iupiii!
miercuri, 10 mai 2017
Completare la off topic
* Sunt circumspecta, tare circumspecta cand vine vorba de reactiile mele - asta clar de la "low self esteem" vine - pentru ca nu stiu sigur cand am dat sau nu cu bata in balta, cand am calcat pe bataturi, cand am dovedit ca sunt tuta fara sa ma prind :)).
* Ma enerveaza (cu tot respectul si admiratia cuvenite) oamenii extrem de orgnizati. Nu voi reusi niciodata sa le urmez exemplul, oricate liste mi-as face, oricate agende cu planuri as rataci cine stie pe unde.
* Ma enerveaza (cu tot respectul si admiratia cuvenite) oamenii extrem de orgnizati. Nu voi reusi niciodata sa le urmez exemplul, oricate liste mi-as face, oricate agende cu planuri as rataci cine stie pe unde.
marți, 9 mai 2017
Caine de paza vigilent
Acel moment cand trebuie sa strigi cainele de paza tare, tare de tot, ca altfel nu te aude, simte brusc cum treci si te atingi usurel de el siii... te rupe, ma, te rupe! Daca te vede! Noroc ca mai are miros.
Off topic
* De curand am realizat ca nu imi place sa fiu in preajma expertilor/specialistilor/supradotatilor/extra-inteligentilor, extra-dedicatilor, super-inimosilor. Evident, dintr-un sentiment de inferioritate profund, alta explicatie n-am :).
* Uneori prefer sa nu ma exprim pentru ca nu vreau/n-am chef/nu sunt in stare sa ma imi asum, sa ma justific, sa explic.
* Nu cadrez cu majoritatea. Nu stiu de ce, sunt intr-adevar un animal social si totusi...
* Incep o mie de chestii, toate ma pasioneaza, toate raman in aer. Pe de alta parte, urasc lucrurile neterminate, tot mai mult pe masura ce inaintez in varsta. Si de aici frustrari...
* Imi place sa lucrez in echipa, dar de pe pozitii egale - in acelasi timp urasc sa fiu sef. (Tot o treaba cu asumarea, ceva-ceva).
* Suport din ce in ce mai putin prostia, ingamfarea, elitismul, ignoranta, fitele, mamicismele, idiotenie, agramatii, atotstiutorii ignoranti. Da, probabil, in unele din situatii, pentru ca nu pot fi ca ei, in altele pentru ca nu le fac fata, in altele pentru ca nu am argumente sau pur si simplu imbatranesc si nu mai am timp de pierdut aiurea.
* Uraaaasc extremele, de oricare or fi ele, desi tind uneori sa ma aplec in vreo parte. Imi revin destul de rapid la starea de echilibru. Nu psihic, ala e precar.
* Ma intreb de ce naiba declar toate astea public. Probabil dorinta de atentie. sau nevoia de a scrie, bun, prost, dar sa scriu. Sau exorcizare.
* Uneori prefer sa nu ma exprim pentru ca nu vreau/n-am chef/nu sunt in stare sa ma imi asum, sa ma justific, sa explic.
* Nu cadrez cu majoritatea. Nu stiu de ce, sunt intr-adevar un animal social si totusi...
* Incep o mie de chestii, toate ma pasioneaza, toate raman in aer. Pe de alta parte, urasc lucrurile neterminate, tot mai mult pe masura ce inaintez in varsta. Si de aici frustrari...
* Imi place sa lucrez in echipa, dar de pe pozitii egale - in acelasi timp urasc sa fiu sef. (Tot o treaba cu asumarea, ceva-ceva).
* Suport din ce in ce mai putin prostia, ingamfarea, elitismul, ignoranta, fitele, mamicismele, idiotenie, agramatii, atotstiutorii ignoranti. Da, probabil, in unele din situatii, pentru ca nu pot fi ca ei, in altele pentru ca nu le fac fata, in altele pentru ca nu am argumente sau pur si simplu imbatranesc si nu mai am timp de pierdut aiurea.
* Uraaaasc extremele, de oricare or fi ele, desi tind uneori sa ma aplec in vreo parte. Imi revin destul de rapid la starea de echilibru. Nu psihic, ala e precar.
* Ma intreb de ce naiba declar toate astea public. Probabil dorinta de atentie. sau nevoia de a scrie, bun, prost, dar sa scriu. Sau exorcizare.
marți, 18 aprilie 2017
joi, 13 aprilie 2017
sâmbătă, 18 martie 2017
Melancolic si beteag
Ohooo, multe s-au intamplat de cand nu am mai dat pe aici. Nu am avut nicio dispozitie "scriitoriceasca" si bag seama ca nici acum nu am, dar ma screm cu stoicism.
Din stolul de gaini disponibil in toamna am reusit sa raman cu 2 plus un cocos beteag. Din motive de vulpe la inceput de iarna si de caine bezmetic din vecini in primavara (o potaie simpatica, dar letala, tip bichon). Tot el mi-a aranjat si actualul cocos, care, dupa ceva tratament cu buline indesate pe cioc, cel putin se tine pe cele doua picioare si topaie schiop prin ograda. Nu, nu-l tai, nu-l mananc, suntem prieteni si ne iubim - asta nu e Rambo cazut in dizgratie cum erau cei de dinainte, in loc sa ies cu parul in gradina trec periodic si il mangai. Rau imi pare de Blonda, prima mea gaina, din lotul scos pentru nepriceputi ca noi de vecina, in anul in care ne-am mutat; prietena de suflet si ea. Gaina, nu vecina, desi si vecina mi-e draga.
Buuun. Adica nu-i prea bun de fapt. Ca si la capitolul patrupede stam cam prost. Vuvuzel, super cainele care radea, s-a decis intr-o zi sa faca o congestie pulmonară si sa fuga de acasa dupa prima tura de tratament. Ba chiar si sa nu mai vina deloc, ceea ce imi cam spune ca s-a dus in lumea cainilor... Drept urmare am decis sa ii adoptam unul dintre urmasi, ca avea bietul copii prin vecini, facuti cu numita Capra Șniții. Si bine am facut (ii si seamana leit, doar ca nu stie sa rada cu toti dintii), ca restul au fost gasiti gramada cu rotile in sus, prin bunavointa (probabil) a vreunui vecin care a decis sa ii otraveasca. Daaa, stiu, minunata viata la tara (si nu numai) din punctul asta de vedere...
Numarul de mâțe l-am stabilit fix la trei (conform cu cel al cainilor si inaripatelor - si aici nu punem la socoteala graurii si cotofenele): Mașa, Mișu si Mișu mic. Da, fix atata inspiratie am avut la numele mezinului. Iar broaste... căcălău (ar spune cineva) , se anunta aflux mare anul asta, au aparut deja si mai auzi cate un poc seara, sub rotile masinii.
In alta ordine de idei, anul asta am cam renuntat la treaba cu gradina, din lipsa acuta de timp. E cazul sa terminam casa, asta e clar! Dar tot m-am ales cu 3 straturi: ceapa, usturoi si patrunjel, ramase ca prin minune de anul trecut. In rest trifoi si livada. A! Plus vreo 16 cuiburi de barabule, pe care le infiintez azi cu progeniturile din dotare, pentru ca a vazut Lulu cum un fel de Chuck Norris cultiva cartofi pe Marte in sol extraterestru fertilizat cu... propria productie. Daaa, recomand filmul (Martianul), dupa ce il vedeti nu o sa va mai stresati daca va zboara vreo portiera sau capota de la masina, a reusit omul asta sa-si ia zborul de pe Marte intr-o naveta acoperita cu o prelata!
Daaar! Rarim si curatam via - era cvasi imposibil sa intri printre randuri; deci productia de baza e asigurata. Mai cosmetizam ceva pomi, mai curatam si nivelam curtea... Apropos de curte, ce Doamne iarta-ma sa seman pentru confort si aspect, trifoi pitic cu flori sau gazon? Sau amestec? Sunt intr-o maaare dilema!
In rest doar de bine, mi-a ajuns iarna pana-n gat, alta nu mai vreau degraba, visez la munca intensa in ograda si o si aplic, visez la casa noua locuibila si se naste. E de bine, as zice.
miercuri, 7 decembrie 2016
Placeri
Sa atipesti vinovat dupa pranz, cu ochii mijiti la un film siropos de Craciun, in trosnet de lemn ce arde mocnit, sa deschizi cate un ochi in lumina galben-cenusie brazdata de cate un fulg mare razlet la auzul unor copite asezate simetric si molcom pe asfaltul inca nou... Apoi o cafea si o o tigara cu fata rumenita la gura sobei de teracota, langa laptopul care cere munca in tihna...
duminică, 6 noiembrie 2016
marți, 11 octombrie 2016
Ghicitoare matinala
Ce are 18 picioare și se plimbă dimineața prin gospodărie cu lacrimi în ochi?
Eu, cu patru mâțe atârnate de pantaloni, pe sub halat, unele înfipte destul de țapăn cu gheruțele în partea mai moale și voluminoasă.
Eu, cu patru mâțe atârnate de pantaloni, pe sub halat, unele înfipte destul de țapăn cu gheruțele în partea mai moale și voluminoasă.
luni, 10 octombrie 2016
marți, 27 septembrie 2016
Disparitia misterioasa a blondei
Gaina blonda din primul lot de pui scos pentru noi de vecina s-a dereglat oleaca dupa ce a fost mama. Adica nu s-a mai integrat in grup. Buuun. Asa ca am decis sa o fac gaina de companie si am tinut-o pe langa mine prin curte. Numai ca bezmetica a disparut. Dupa vreo 5 zile mi-am pierdut speranta si mi-am luat gandul de la a o mai vedea. Ieri, urmand sfatul aceleiasi vecine, m-am apucat sa o caut prin cotloane. Ghici ce facea blonda mea? Clocea de zor 11 oua pitite strategic in buruieni langa zidul casei in constructie. Drept urmare am dotat-o cu o cutie si paie si o sa ii furnizez si acoperis si astept cu interes sa vad daca voi deveni iar bunica. :)
joi, 22 septembrie 2016
Cum e sa dormi cu 6 pisoi de 7 saptamani in pat?
Pai e si nu e... Pentru ca partea cu dormitul e pusa in titlu ca o glumita, treaba catchy de inceput, ca sa va captez atentia.
In primul rand nu dormi - levitezi! Oriunde incerci sa asezi o mana, un picior, ceva... dai de cate un mat, dar nu il identifici ca atare, e prea mic si prea pufos, prea se confunda cu asternutul tau spalat cu un Coccolino ceva. Nuuuu, dar auzi un mieunat carait infundat. Asa ca sari ca ars si te mai ridici 5 cm deasupra saltelei.
Buuun. Si asta n-ar fi chiar o problema, esti invatat sa dormi cu pruncii proprii cam pe acelasi principiu. Buba e cu cei 3 purici care credeai ca au scapat in timpul procesului de deparazitare intensiva de la chiuveta din baie, cu apa calda si sampon de animalute (ca de aaaaia dorm lighioanele in casa, sunt prea mici sa le pui picaturi, prea mici sa stea in racorica dupa baie). Cei 3 de care vorbeam mai sus s-au transformat peste noapte intr-o legiune serioasa, hotarata sa te devoreze punct cu punct. Si la 65 kg si 1.68 ai suficiente puncte... Totusi e o parte buna si in treaba asta: pana dimineata am reusit sa sa ucid ca un specialist pana la ultima scama din pat si din pijamale!
Toate ca toate, ca pana pe la 3 jumate fu relativ calma atmosfera. Dar ca un facut, pe la ora aia toti pufosii pitici s-au hotarat ca e ora de vanatoare. Sa-mi baaaag... Atunci a inceput cu adevarat distractia! Fiecare din ei s-a specializat pe cate un domeniu de atac si insista ca un profesionist asupra zonei: unu' ma rontaie hotarat de o ureche (dupa ce initial incearca sa o inmoaie constiincios cu un smirghel ud) si e atat de dedicat incat reuseste sa gaseasca aceeasi ureche indiferent pe ce parte ma asez cu capul
Altul e chitit pe degete. Recunosc, atat de la maini cat si de la picioare, asta are dubla specializare. Ma gandeam ca daca incerc sa stau complet nemiscata nu imi vede carnaciorii ca pe niste potentiali soricei si sta potolit. Da' de undeee?! Practica e mama invataturii si trebuie sa invatam de mici, nu?
Ala alb cu urechi si codita negre banuiesc ca vrea sa devina stilist. S-a mutat permanent in parul meu cret si il scarmana cu o incrancenare fantatisca. Il molfaie din cand in cand usoooor si da-i cu gherutele! (Bine, asta imi cam place, de ce sa nu recunosc.)
Mau' mic e mai conservator. A facut o optiune si se tine de ea. El trebuie sa stea pe un picior. De-al meu! Fie ca sunt in picioare, pe scaun sau intinsa in pat el reuseste sa isi gaseasca un echilibru (destul de precar) pe laba piciorului meu. Si eu ma incapatanez sa fiu foarte atenta sa nu il dau jos, stau tapana pe cate posibil, pana cand constat ca mi-a amortit de tot piciorul. Si atunci nu-l mai simt. Pe mat. De unde si mieunatul infundat cand pun lejer celalalt picior peste el.
Ailalti doi au program de sarituri, sus-jos din pat; de cand au inceput sa manance si mancare solida cad ca niste ghiulele moi. De escaladat o fac usurel, cu ghearele. De preferinta pe spatele meu. Gol. Ca se ridica bluza asta, mama ei, ceva de groaza.
Asadar stam bine, N-am inchis un ochi. La 6 deja bantuiam pe afara (ce jumatate de luna frumoasa avem! si ce ceata! constat ca pe bune a venit toamna.) Deci cu prilejul recoltei de sezon azi livrez primul mat la noul camin, maine le mai fac o baie cu alta solutie anti purici - ne vedem daca vreti pe la 3 jumate, stau la laptop, ii las sa se joace cu urechile altcuiva. Si... nu vreti un mat? :)
In primul rand nu dormi - levitezi! Oriunde incerci sa asezi o mana, un picior, ceva... dai de cate un mat, dar nu il identifici ca atare, e prea mic si prea pufos, prea se confunda cu asternutul tau spalat cu un Coccolino ceva. Nuuuu, dar auzi un mieunat carait infundat. Asa ca sari ca ars si te mai ridici 5 cm deasupra saltelei.
Buuun. Si asta n-ar fi chiar o problema, esti invatat sa dormi cu pruncii proprii cam pe acelasi principiu. Buba e cu cei 3 purici care credeai ca au scapat in timpul procesului de deparazitare intensiva de la chiuveta din baie, cu apa calda si sampon de animalute (ca de aaaaia dorm lighioanele in casa, sunt prea mici sa le pui picaturi, prea mici sa stea in racorica dupa baie). Cei 3 de care vorbeam mai sus s-au transformat peste noapte intr-o legiune serioasa, hotarata sa te devoreze punct cu punct. Si la 65 kg si 1.68 ai suficiente puncte... Totusi e o parte buna si in treaba asta: pana dimineata am reusit sa sa ucid ca un specialist pana la ultima scama din pat si din pijamale!
Toate ca toate, ca pana pe la 3 jumate fu relativ calma atmosfera. Dar ca un facut, pe la ora aia toti pufosii pitici s-au hotarat ca e ora de vanatoare. Sa-mi baaaag... Atunci a inceput cu adevarat distractia! Fiecare din ei s-a specializat pe cate un domeniu de atac si insista ca un profesionist asupra zonei: unu' ma rontaie hotarat de o ureche (dupa ce initial incearca sa o inmoaie constiincios cu un smirghel ud) si e atat de dedicat incat reuseste sa gaseasca aceeasi ureche indiferent pe ce parte ma asez cu capul
Altul e chitit pe degete. Recunosc, atat de la maini cat si de la picioare, asta are dubla specializare. Ma gandeam ca daca incerc sa stau complet nemiscata nu imi vede carnaciorii ca pe niste potentiali soricei si sta potolit. Da' de undeee?! Practica e mama invataturii si trebuie sa invatam de mici, nu?
Ala alb cu urechi si codita negre banuiesc ca vrea sa devina stilist. S-a mutat permanent in parul meu cret si il scarmana cu o incrancenare fantatisca. Il molfaie din cand in cand usoooor si da-i cu gherutele! (Bine, asta imi cam place, de ce sa nu recunosc.)
Mau' mic e mai conservator. A facut o optiune si se tine de ea. El trebuie sa stea pe un picior. De-al meu! Fie ca sunt in picioare, pe scaun sau intinsa in pat el reuseste sa isi gaseasca un echilibru (destul de precar) pe laba piciorului meu. Si eu ma incapatanez sa fiu foarte atenta sa nu il dau jos, stau tapana pe cate posibil, pana cand constat ca mi-a amortit de tot piciorul. Si atunci nu-l mai simt. Pe mat. De unde si mieunatul infundat cand pun lejer celalalt picior peste el.
Ailalti doi au program de sarituri, sus-jos din pat; de cand au inceput sa manance si mancare solida cad ca niste ghiulele moi. De escaladat o fac usurel, cu ghearele. De preferinta pe spatele meu. Gol. Ca se ridica bluza asta, mama ei, ceva de groaza.
Asadar stam bine, N-am inchis un ochi. La 6 deja bantuiam pe afara (ce jumatate de luna frumoasa avem! si ce ceata! constat ca pe bune a venit toamna.) Deci cu prilejul recoltei de sezon azi livrez primul mat la noul camin, maine le mai fac o baie cu alta solutie anti purici - ne vedem daca vreti pe la 3 jumate, stau la laptop, ii las sa se joace cu urechile altcuiva. Si... nu vreti un mat? :)
marți, 30 august 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)