În galop de chicoteli, cu bidiviul ei roșu nărăvaș apare, ca în fiecare seară din fundul întunecat al uliței, spiridușul blond năzdrăvan.
- Un' te duci, Lulu?
- Mă duc la Tanti Multe!
- 'Poi ce să faci tu acolo?
- Mă duc că plânge Tanti Sila.
- Ce spui? De ce plânge?
- Plânge că n-re 'mințe! zice mimând profundă tristețe și compasiune.
Și țopăind de pe un picior pe altul, cu scăunelul bălăngănind greu într-o mână și o pungă de semințe negre sărate în cealaltă se ițește de după colț ocolind cu grijă groapa mare.
- Maaamiii, groapa! mă atenționează omul mare în trup mic și zglobiu.
- Săru'mââânaaa!
- Luluuuu! Ce faci, Lulu?
- Nu mai plânge Tanti Sila. Are 'mințe acum. O spune mai mult declarativ, ca pe o constatare, dar îi ghicești mândria de a fi salvat ziua.
- 'Maie Didi, cântă! cere chicotind. Un elefant...
Și se perindă elefanții și pupezele și broscuțele în paradă cu mamaie Didinica și mamaie Maria și alte mamăi, din brațe în brațe până la Mamă Ailaltă.
- Lulu face nani! cere cu zâmbet ștrengăresc în colțul buzelor.
...Nani, nani, puișor... Nani, nani, somn ușor...
- Gata nani! Uni'i Nica? apare de niciunde întrebarea. Nicaaaa, uni' ești?
Și-apare Bombonica dând din coada îndesată în ritm de țopăială de Lulu.
- Vrei 'mințe?
Papă cuțu 'mințe după bunul plac al zulufilor...
- Lulu, ți-ai luat capră?
- Nuuu... Nu ma lasă tati...
- Dar ce te lasă?
- Cal mic!
Din brațe în brațe, din cântec în cântec, cu semințe semănate prin pietrișul uliței și bomboane cleioase apărute ca prin magie din buzunare de șorțuri trece timpul seară de seară.
Până când Luna cu ochi și nas și gură ne cheamă la nani bun, la somn împrăștiat prin tot patul pentru că mâine o așteaptă iar brațe multe de mame și bunici la Tanti Multe.
