Mai-mai să pierd timpul florilor amețitor de parfumate din motive de vacanțe la bunici, în inima Bucovinei si printre ploi de mai. Și pentru că ne-am organizat corespunzător, soțul și băiețelul meu mi-au prezentat sub formă de ofrandă sacul plin de ciorchini albi și albine și alte varii mișunătoare. Buuun... Și-o seară lungă și-o dimineață parcă și mai lungă dă-i și luptă la "dezciorchinare", mai eu, mai fi'miu, mai mândra de trei ani - un lighean cât Marea Neagră pentru un ceaun făcut parcă special ca să încapă în el și Hansel și Gretel deodată. Așa am ajuns la concluzia că nu există dulceață neasezonată cu dureri de spate!
Și cum eu nu știu sa fac gemuri și dulcețuri simplu, fără aventuri, după ce am spălat bine, în vreo două ape reci ca gheața florile, zic hai să sterilizez borcanele: prima tură, a doua tură, na că au rămas capacele; le bag si pe astea la cuptor, pun apă în tavă, prosop sub ele și mă duc să o grijesc pe cea mică. Bre, și cum fierbea dulceața pe foc, zice omu' meu: " Vezi că parcă miroase a ars, ia verifică, s-o fi prins!". Neee, n-are cum în super ceaunul ăla... Și zău nu s-a prins dulceața, deloc! Dar am făcut o mare inovație, prima friptură crocantă de capace de borcane! Așa că dă-i și umblă prin magazine (nu eu, omu'), descăpăcește toate borcanele din rezerve, ca să nu rămâi în plop (salcâm în situația dată)!
No, dar și cu capace variate a ieșit o dulceață de-mi stau toate patru mâțele în coadă, dulce, mai dulce ca mierea, numa' bună de odihnit pe o farfurioară alba cu floricele lângă un pahar cu apă rece-rece de la puț sau într-un gustos de clătită (nu îmi plac cele împachetate triunghi).
Vă aștept cu drag la câte un borcan-două (trei-patru pentru fani).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc!