E cam toamna

Satul se culca in vag miros de frunze arse si ne trezim in fumul cetii apasatoare.
Puii arata a gaini, desi mai fac piu-piu, cu cate un carait adult pe ici pe colo.
Viile s-au dezbracat - eu as mai avea vreo 10 galeti (minim) in bolta, in scop de must aromat. Buni struguri anul asta, si dulci, si mari, si zemosi. Am vin, cred. Va spun cand e gata. Daca nu... am otet pentru urmatorii 10 ani.
"Lemne, lemne, hai la lemneeee...!" e unul din refrenurile preferate acum pe ulite. Il inlocuieste pë cel cu "pepeni"si "rosii".
Apropos de rosii, am pus la murat gogonele, in saramura. Gradina se goleste vazand cu ochii - nu ca ar fi fost tare plina din start. Deh, agricultori la ghici...
Nuci, multe nuci, batute deja pe campurile din jur, la noi in asteptare sa ne cada drept in poala. Zilnic o portie, atarnate in saculet in cui.
Catelul Vuvuzel da semne de barbatie, latra la tot ce misca si cred ca vrea sa se insoare.
Fara legatura cu toamna: Pisi Mic nu mai e, s-a dus in Imparatia Pisicilor Mici...
Hanorace, sosete, maieu, in unele dimineti inca un hanorac daca s-ar putea.
Avem asfalt pe alocuri. Adica pana la colt deocamdata, poate s-or invrednici sa ne viziteze si in fata portii. De ce or fi asfaltat peste gurile de canalizare nu stiu. Asadar si creta, role, biciclete, trotinete, julituri, contuzii; si ceva doamne in varsta terminate psihic: nu isi mai pot face somnul de frumusete, copiii ucid linistea :). Si mi-e drag sa-i vad asa.
Un visin s-a uscat, l-a ucis nucul de desupra-i. Il asteapta soba noastra. Soba care si-a cam intrat in drepturi. Cu copii mici simti nevoia. Si Doamne, cum miroase seara!
Fac planuri rapide pentru culturile de toamna; nici nu stiam cate poti semana in perioada asta. Nici locuitorii din zona nu prea stiu. Se rezuma la ceapa, usturoi si cate ceva marar de cules prin iarna. Am pus si eu, a iesit, trebuie in curand acoperit noaptea.
Trandafirii capatati de prin vecini dau semne ca vor sa traiasca. Sper sa-i tina bunele intentii.
Nu ma pot hotara intre lucerna in scop de ucidere a pirului si o cultura de usturoi. Vine vremea aratului, tractoarele deja zumzaie pe campuri.
Seminte n-am prea recoltat - putine. Ma mai asteapta vreo 2 dovlecei ce sper de data asta sa fi atins maturitatea.
Se raresc zilele in care se aduna "Tanti Multe"la colt - e treaba, e frig, e intuneric devreme.

Da, imi cam place viata la tara, cu toate greutatile si hopurile. Sa stai pe bancuta sub bolta de vita de vie, sa te bata soarele usor pe umar si un vanticel sa-ti fluture parul prins imprastiat, curatand usturoi marunt, aromat, crescut doar cu soare, ploaie si pamant....