Pisi mic doarme cu ta'su, puii sunt fresh de dimineața, cuțu ne așteaptă așa în prag, broasca pe care n-am reușit să o prindem aseară e încă pe hol. Mâța mare iară nu e, câinele bătrân e ca de obicei sub mașină, în fața porții. Astept cu interes vizita mamă-pui din vecini, cățelușa Diana și mini ham.
Citesc blogul tau, dar nu am observat - sau nu a fost pana acum - fraza de la inceput cu ce inseamna viata la tara pe langa idilic si pitoresc (si naveta) adica paianjeni, gusteri, soareci (apropo, cu sobolanii si cartitele nu ati avut de a face????). In general nu comentez, dar acum ...... prea e de-a de-aratelea.... dar in primulrand IDILIC si PITORESC si e locul pe care il simtim acasa si unde vream sa ne petrecm toata viata, secunda cu secuda ... daca s-ar putea. si da, si noi am locuit in oras, chiar la bloc, chiar daca nu in bucuresti. si faptul care m-a determinat sa las orasul in detrimenul vietii la tara/ casa/curte/flori/gradina/naveta a fost faptul ca mi-au povestit colegele mele din bucuresti in cat timp ajung ele la servici cu autobuzul/metroul/troleul/mersul pe jos (cele sportive), pai eu intre timp beau o cafea si ud in gradina
RăspundețiȘtergerePai... Încă nu am dat chiar de greu :). Navetă nu fac, lucrăm de acasă amândoi. Ce e drept soțul meu e șoferul de serviciu pt cumpărături, dus-adus pruncul de la școală (tot în zonă, în orășelul din apropiere, dar face mai puțin în timp decât cât făcea în București de acasă la școală). Cu șobolani încă nu ne&am întâlnit dar, ce e drept, o cârtiță gigant ne-a păpat o serie se pomișori... O să mă adun și o să scriu și un post mai detaliat cu minusurile :).
RăspundețiȘtergere