vineri, 26 decembrie 2014

Craciun intre, printre, catre...

N-am avut niciodata talent la urari inspirate de Sarbatori / nu mi-a placut sa fac astfel de urari si nici sa le copiez de pe undeva nu-mi vine. Asa ca va doresc... ce vreti voi, ca fiecare stie mai bine ce ii aduce zambet in suflet. :)

Pentru mine e inca un Craciun petrecut intr-o casa - dar nu acasa. Si mi-e bine, nu pot spune ca nu imi e. Mi-e cald in inima, ii am pe cei dragi langa mine, imi am prietenii aproape, cei ce sunt imprastiati pe cine stie unde sunt tot cu noi in gand, ne apropie un Facebook, un telefon, o imbratisare virtuala. Dar iar resimt lipsa acelui "acasa"... Poate de aceea ma duc cu gandul la caminul copilariei, orasul copilariei, ma intreb daca nu cumva acolo mi-ar fi locul... Nu stiu. In ziua de Craciun stiti ce am ales sa facem?  O tura pe la curte, o tura prin gradina pustie, o vizita lui Roro, marele caine batran si negru ce acum ne apartine - sau mai bine spus caruia ii apartinem. :) Lulu s-a dat in leagan si ii cauta pe copiii din sat, Andi a facut clasica excursie pana la magazin, am batut cararile, am gasit (si gustat) ceva fire de ceapa verde ratacite printre buruienile uscate (si am ramas cu gura cascata vazand ca Lulu deosebeste fara sa clipeasca firul de ceapa de firul  de iarba la numai 2 ani); am batut cu pas marunt incaperile casei incercand sa imi inchipui cum ne va fi acolo, mi-am admirat tigla proaspat asezata pe acoperisul cu lucarne...

Si ma gandesc iar la prejudecati, la gura lumii, la cum vad ceilalti mutarea noastra si realizez cati dintre ei ne vad ca pe o varianta de "ratati", mutarea noastra ca o fuga lasa din oras, viitorul nostru sumbru, sarac, trist, cuprins de depresie si nebunie... Oare asa sa fie? Daca alegi mai multa liniste, daca alegi un trai mai sanatos (sper), o copilarie mai sincera pentru copiii tai, o viata ceva mai simpla, oare nebun sa fii? N-as prea crede.... Dar ajungi sa incerci sa te vezi si prin ochii acestor oameni si sa iti pui intrebari. Si astazi raspunsul pentru mine e simplu: vreau si sunt asa cum simt ca sunt, cum simt ca vreau. Are sens? Nu, in mod clar mutarea la tara nu e pentru toata lumea. Nu stiu, poate nici pentru mine. Dar in prezentul acestui "azi" generic, asta vreau, asta simt ! Poate peste 5 ani imi voi dori agitatia orasului, aglomeratia, praful, gazele de esapament, timpul prea scurt, tot ceea ce face orasul sa fie oras. Copiilor nu le rapesc nimic, au tot ceea ce aveau si inainte in ceea ce priveste oportunitatile; iar in plus au joaca pe ulita, o scoala mai echilibrata, cirese direct din pom, derdelus in capatul strazii, mai multa libertate si sansa de a se responsabiliza altfel. In Bucuresti nu imi imaginez ca mi-as fi lasat baietelul de 10 ani sa mearga la magazinul de la 3-4 strazi distanta. In sat n-am nicio retinere; pleaca prin sat liber, vine liber si capata incredere in el. Iar acasa il asteapta tableta, netul si tot ce mai vrea; in Bucuresti il asteapta cursurile de canto, cor, spectacolele, televiziunea, exact ceea ce isi doreste. Asa ca nu i-am stirbit nimic din copilarie, doar i-am imbogatit-o.

Iar noi? Da, pentru noi, ca adulti, cateva lucruri se vor complica: munca in curte, in gradina (pe care le vrem, dar le putem si delega contra unui cost modic altcuiva), da, vom avea de facut focul la centrala, dar nu mai vin facturi fantastice la gaz - si aici scepticilor le pot spune ca acea diferenta de bani ne da ocazia sa facem o gramada de alte lucruri, sa ii cheltuim la cumparaturi fara rost sau sa plecam intr-o mica vacanta sau la teatru sau mai stiu eu unde. Si nu doar din lemne vine economia de bani, ci si din gradina, din livada, din pamantul pe care am ajuns deja sa il iubesc si sa il respect. E mai greu sa ajungi la munca daca lucrezi in oras? Poate ca da, in distanta, dar nu si in timp. Iar in loc sa stai in trafic sa ii inhalezi gazele de esapament celui din fata ta, parcurgi cativa km privind si cerul si campia (mda, cred ca as fi preferat sa fie muntii, dar nu le poti avea pe toate). Plusuri si minusuri, dar toate se cuantifica altfel pentru fiecare.

Nu, oameni buni, mutarea la tara nu e pentru toata lumea... nu faceti pasul daca nu SIMTITI asta. Dar daca va trage ceva incoace, spre un alt stil de viata, faceti-o fara sa stati prea mult pe ganduri. De ce? Pentru ca un singur lucru e ireversibil: moartea. In rest... puteti sa va schimbati viata asa cum vreti, de cate ori vreti. Nu traiti cu regrete, cu gandul "ce-ar fi fost daca...?". Ajungi batran si fara putere (daca ai noroc) si cu gandul la toate variantele posibile de viitor pe care le-ati ratat. Fa ceea ce simti atunci cand simti ! Pentru noi e un vis aproape implinit, ne-am regasit din linstite, din calm, iubire, pace, lipezime. Cu toate momentele proaste inerente oricarei vieti. Dar ne-am regasit... noi pe noi, noi ca familie :)

8 comentarii:

  1. :) minunat ai scris. Si mie campia imi dadea o stare de depresie, asa uniforma, pana cand am vazut cerul de vara cu nori imensi ca un ceaun deasupra noastra, il puteam cuprinde cu privirea de jos pana sus si apusurile ca nici intr-un alt loc. La campie se pierde pamant dar se castiga cer:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te admir. Pur si simplu te admir. Nu te uita nici o clipa in gura lumii. Nimic din ceea ce spun cei din jur nu conteaza. Lumea judeca asa pentru ca la noi e o conceptie inradacinata in ani multi de tot, cum ca numai la oras e bine, iar la tara stau numai saracii. Nimic mai gresit. Acum omul cu scaun la cap se intoarce la natura, la aer curat, la hrana sanatoasa. Iar asta se plateste. Cu bani si cu munca. Hotararea de a se muta de la oras la sat poata fi luata numai de oameni puternici. Eu sunt prima care recunoaste ca nu poate sa ia asa o hotarare. Sunt prea slaba. Si spun asta desi avem la 20 de km de Buzau (140 de km din poarta in poarta) o casa cu 6 camere, apa, sobe pe gaz, cu 2 bai, parchet, gresie, faianta, 2 boilere electrice, gradina de legume, vie... si cate altele... Singurul lucru care ar mai fi necesar acolo ar fi o centrala temica si calorifere. Si totusi...
    De-aia iti spun: sunteti curajosi si puternici si uniti. Ati luat o hotarare buna si pentru voi si pentru copii, sunteti destul de aproape de Bucuresti in caz ca va trebuie doctori sau altceva (Doamne fereste!), asa ca mandreste-te cu viata ta actuala! Eu, spre exemplu, te invidiez. Pe bune!
    Fiti sanatosi, frumosi, si sa va dea Dumnezeu de-acum inainte numai bucurii, pentru ca voi v-ati "consumat" portia de necazuri... De-acum incolo sper sa fiti foarte, foarte fericiti! La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Va mulțumesc pt ceea ce eu simt ca fiind susținere :). Trebuie sa recunosc ca îmi e greu uneori, dar mai degrabă la nivel de gând decât practic. Ma mai întreb uneori daca am făcut bine... Îmi mai vine dor de tramvai, de piață, de aleile dintre blocuri, dar presupun ca e firesc după 15 ani de cuib consolidat acolo. Si-mi vine tot mai des dor de pădurile Bucovinei mele, de oameni si de tot ce m-a modelat acolo in anii copilăriei sau adolescenței. Dar sunt etape. Acum sunt in etapa câmpiei, w apropierii si de natura si de marele oraș. Va mai dura o vreme până ce acest aici nou îmi va deveni acasă. Dar toate la vremea lor. Inca învăț cum sa ma bucur de fiece pas ales in viață si parca sunt pe drumul cel bun. La vara am in plan sa ma împrietenesc mai îndeaproape cu cerul câmpiei :)

    RăspundețiȘtergere
  4. La mulţi ani ! Un An nou cu sănătate şi multe realizări.

    RăspundețiȘtergere
  5. in mai facem doi ani de cand ne-am mutat la tara si nu regret nimic.E cam obositor de facut naveta dar, cand ajung seara la casuta noastra, cand respir aerul curat, cand ma dau in leagan, sau cand imi plivesc florile uit de oras, de serviciu, de tot.Anul asta vreau sa mut copiii la o scoala mai aproape, sa nu-i mai duc in Bucuresti si poate, pe viitor, o sa reusesc si eu sa muncesc de-acasa, sau aici in zona.Nu-mi lipseste orasul, nu-mi lipseste apartamentul de la bloc, nu ma intereseaza deloc ce gandesc altii...sunt fericita cu alegerea facuta. Desi sunt si eu din zona Bucovinei, prefer viata la campie.Imi place ca deschid centrala in noiembrie si o inchid in martie :)), nu mi-e dor de frig si de ierni nesfarsite.Imi plac iernile in doze mici :)).Plus ca aici poti sa cultivi de toate in gradina, si de mult mai devreme pana mult mai tarziu. Categoric, campia rulz :).Ca sa nu mai spun ca in doua ore de-aici esti la munte sau la mare, dupa preferinta :). In alta ordine de idei, sa stii ca aici incalzirea pe gaz te costa cam la fel cu aia pe lemne, fiindca lemnele sunt scumpe.La costuri conteaza suprafata casei si izolatia, mai putin tipul de combustibil. Plus ca la lemne ai bataie de cap cu taiatul, stivuitul, samd. .

    RăspundețiȘtergere
  6. O sa raman vesnic cu o nostalgie pt Bucovina mea, desi nu sunt nici eu fan iarna. Imi aduc aminte ca spuneam acolo ca vara e intr-o joi si era musai sa port in sfarsit fusta :)))

    Si noi l-am mutat pe cel mare - clasa a 4-a - la o scoala din zna si sunt din ce in ce mai multumita. Va mai vedea scola a in Bucuresti abia intr-a noua, nu de alta, dar la firea lui boema nu ikl vad la un liceu tehnologic. Insa si cadrele didactice si colegii si parintii sunt mult mai... pamanteni :) decat cei din Bucuresti :).

    RăspundețiȘtergere
  7. LA MULTI ANI!

    Si eu am uneori aceasta senzatie, ma simt, mai ales iarna, depeizata, ca sa spun asa... Dar imi revin cand simt mirosul de afara de fum si proaspat.
    In iulie implinimi doi ani de cand ne-am mutat la tara. Cunoscutii se uita ciudat la noi, majoritatea nu ne inteleg. Nici parintii nu ne inteleg si n-au fost de acord. Dar noua ne place, deocamata si copiilor. Pe parcurs ce vor creste nu stiu cum li se va parea, acum sunt la gradi grupa mare in Bucuresti, unde avem si serviciile. E putin mai greu, dar sunt si avantaje, pe care altii nu le inteleg...Nu suntem singuri, mai sunt familii langa noi pe care le-am gasit acolo cand ne-am mutat, deci cred ca este deja un "curent" in acest sens.
    Cand ma apuca dorul de oras, petrec in weekend cateva ore in aglomeratie, sau la film/teatru si imi trece.
    Ma simt deja acasa, si nu as mai pleca prea usor de la tara. M-am invatat cu libertatea.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!