N-am mai postat. De ce? Pt ca nu stiu ce sa postez. Inca suntem asa, nici cal, nici magar. Dupa ce ne hotarasem sa stam cu chirie pana ain primavara ne-am hotarat sa ne mutam direct, ca apoi sa revenim la chirie. De ce? Pentru ca financiar se pare ca e mai rentabila chiria decat o renovare "heirupistica". asa ca acum cautam chirie; la casa; in zona unde ne-am mutat, sa ne fie la indemana si sa putem munci mai cu spor :).
Trec de la o stare la alta rapid: ba in extaz ca ma mut si ca am nenumarate planuri de viitor, ba spaimele clasice de parasire a cuibului vechi si a tot ceea ce mi-e cunoscut si la indemana. Habar n-am daca imi va place sau nu toata nebunia asta. Visez la pomisori, rosii, targuri, gaini, cafea - desculta in roua diminetii si ma tem in acelasi timp de izolare. Sunt o asa zisa "people person" si pana acum people-ii din jurul casei nu par sa rezoneze cu ceea ce sunt eu. Ma pot vedea schimband o vorba si cu bunicile de cca 100 ani din vecini, si cu tanti cu batic si multi copii, ba si cu liota de negrisori (si o spun cu drag, sa nu fiu gresit inteleasa) ce se joaca in mijlocul ulitei de alaturi. dar nu stiu daca voi gasi oameni cu care sa pot comunica usor. Daaa, stiu, am Facebook-ul la indemana. dar nu e acelasi lucru; imi am sotul, am copiii si e minunat. Insa mai vrei sa bati campii artistic si cu altii si nu stiu daca ii voi gasi pe acesti altii in apropiere. Ca prietenii de aici, prietenii vechi raman; dar raman la casa lor, cu problemele lor si fara timpul necesar de a-mi calca pragul de cate ori ma apuca pe mine damblaua... Nu sunt mare fana mall-uri si shopping si filme, da' la piata la mercerie, la hypermarketul de alaturi tot imi place sa merg. Singura, cu copiii, cand vreau eu. Si daca nu pun mana naibii odata sa conduc... deh, sotul meu nu e totusi sofer dedicat :). Dap, cu genul asta de ganduri va puteti confrunta cand va mutati la tara. Si ma gandesc daca nu mai bine ma mutam in orasul unde m-am nascut, le imbina tare bine pe toate, si rustic si modern si oameni asemeni mie...
Asadar: nu stiu. Ce? Nimic ! Cand vad volumul de munca ce ne asteapta intru in panica sau in stand by; cu rare momente de fericire maxima - pt ca munca asta mi-o doream, dar ma si baga in sperieti. Maxim !!! Nu mi-e frica de munca; dar oare oi face fata? Financiar vom fi ok pana la capat?
Valeleu, cate scenarii pesimiste pot vizualiza ! Noroc ca le vad si pe cele bune :)
Da, ramane de vazut... Nici pe cal, nici in caruta pana una alta. Dar de indata ce intrevad planul clar sunt convinsa ca ma autoreglez. Si rad; sau plang; sau amandoua. Oricum, vin sa va spun :).
De cand ti-am descoperit blogul ti-am citit si recitit toate postarile . Povestea fiecaruia e diferita dar ma regasesc in cuvintele tale regret ca nu-mi esti vecina :)) nu de alta dar chiar daca pare incredibil eu nu am vecini (poveste luuuuunga ) deci ...te rog sa gandesti pozitiv eu sunt sigura ca v-a fi bine am trecut si eu prin toate aceste trairi am fost si eu homless vreo 2 in care am tot bajbait pana am realizat ca ma invart in cerc atunci mi-am zis asa sa hotarasca Dumnezeu in locul meu daca e sa raman la oras sau sa ma mut la tara nu-ti spun ca in acesti doi an am avat cateva souri cu Doamne-Doamne si asta pana am inteles ca de fapt ce credeam eu ca mi se intampla rau mai tarziu a fost spre binele meu.
RăspundețiȘtergeretotul tine de atitudine. eu acum 5 ani m-am mutat intr-o casa care nu avea pereti interiori, aveam doar niste dulapi di 60 in 60 de cm, si acolo unde trebuia sa fie o usa, atarna falnic cate o patura. buda- in curte, dusul- improvizat dintr-un butoi in care apa se incalzea de la soare. curent nu aveam decat pentru un bec si un televizor de la un vecin care si-a facut mila de noi. inutil sa-ti spun ca spalam rufe la lighean. da' ce fain a fost! mancam prima salata din gradina, si, jur ca salata ca aia nu am mai mancat de atunci. nu am regretat nicio secunda ca am lasat apartamentul din oras pentru o casa nici macar functionala la acel moment. si eram si eu cu 2 copii. tipul trece, lucrurie se rezolva. sunt complet alt om. atasata de natura, gradina, flori, animalute, pasari. ma bucur pentru voi ca ati facut pasul si sunt convinsa ca va vor astepta numai lucruri minunate in cauta voastra. sper sa ne tii la curent cu renovarea. cu mut drag, irina
RăspundețiȘtergereOrice inceput este dificil. In urma cu 6 ani m-am mutat si eu si inceputul a fost tot la gazda pana am reusit sa renovam o casuta batraneasca cam de 100 de ani. Important este sa te apuci de treaba si sa-ti placa ceea ce faci. Dupa cateva luni cand vei vedea rezultatele satisfactia va fi maxima. Spor la treaba si sarbatori fericite alaturi de cei dragi. Cu stima si respect pentru ceea ce faceti si aveti de gand.
RăspundețiȘtergerede facut fata, faci cu siguranta. din punct de vedere financiar se face cat este ca "e timp si la anu'" Important e sa incepi si sa mergi cu pasi mici si ca planuri si ca executie ca face bine si la bucunar dar mai ales la suflet. La tara, prioritara e curtea si gradina pentru ca ea aduce "economia" in buget, economie ce se regaseste investitii in casa. Apoi merceria, magazinul si alte obisnuinte din oras sunt placeri ce vor fi inlocuite in timp cu altele. Dar raman pentru ca orasul ramane, modul de a ajunge acolo ramane doar dorinta sa fie.
RăspundețiȘtergereAi sa fii surprinsa cate poti vorbi cu bunicile de 100 de ani si cat estetic poti gasi....
Vad aici oameni puternici, oameni de la care pot invata si ma bucur ! Fiecare incurajare imi face bine, pentru ca tare-s impartita intre visul bucolic si e un drum, cu ochii mai mult sau mai putin deschisi :) si o sa fac (cum ar zice englezu') "the best of it" :)
RăspundețiȘtergereDomnule Rosciuc, pana sa vad ca mi-ati scris mi-a trimis Iuliana Iordache un link catre blogul Dvs. - 50 de sfaturi de la un copac si mi-a inseninat ziua si sufletul !
Si eu vreau sa ma mut la tara in Romania. Momentan eu si sotul locuim in Anglia si asteptam un bebelus. Avem o casa la tara intr-o zona de poveste cu dealuri, rau, izvoare, pomi fructiferi si paduri: acolo m am nascut si am locuit pana la 15 ani. Ne mutam la tara dar ne trebuie si un venit...dvs cum va descurcati? Naveta cu autobuzul la Craiova este 400 lei. Numai bine tuturor!
RăspundețiȘtergereNoi am reusit in urma cu niste ani sa pornim o mica afacere de familie , online, ce ne permite sa lucram de oriunde. Iar pe viitor, planuim asta de muuulta vreme, vrem sa incepem o afacere bazata pe pamant, pe cultura plantelor. Se pot face multe daca ai spirit de initiativa si putin curaj. Nu e usor, dar se poate. Toata admiratia mea pt cei ca Iuliana (iulianai.blogspot.com), ce au demonstrat ca si atunci cand o iei de la zero in domeniul agricol poti avea succes daca perseverezi si muncesti cu drag :) Va doresc mult succes si sper sa vi se implineasca visul. Se poate !
RăspundețiȘtergereRoxana, aş vrea să ştiu cum te descurci.
RăspundețiȘtergereSincer? E mai bine decât m-aș fi așteptat, ma simt extraordinar, copiii sunt mai mult decât fericiți zburdând in aer liber zi lumina, munca e ca la nebuni, dar se fac toate ușor ușor. Eu sunt relativ ineficienta pt ca mai mult alerg după cea mica, ba pana in capătul campului, ba pe drum, ba la joaca după gâscă de copii :)). Dar mâncam mai sănătos, slăbim si facem mușchi sănătos de la munca, febra musculara începe sa dispară ca ne obișnuim cu efortul fizic. Avem deja un pui de baie cu wc si chiuveta cu apa calda, bucătărie improvizata dar chiar ok, cu aragaz cu butelie, masa frumos vopsita in alb si 2 dulapuri, curent, prize, becuri peste tot pe unde avem nevoie, frigider, microunde, cana încălzitor, aeroterma, tv cu all inclusive (pe post de mobila, ca timp de el nu avem - merge pe Disney Channel integral :))) ), net pana la jumatea grădinii si... Cam tot ce ne trebuie. Doar răbdare si putere de munca sa avem :) sa ajungem la nivelul de confort si frumusețe dorit...
Ștergere