De o vreme n-am mai fost pana in capătul campului. Azi m-a plimbat Lulu pana acolo si am descoperit cu drag in pomișorii pusi anul trecut primele 2 cireșe, o pruna si ceva flori de ... par, mar - ca nu-s tare sigura :). Vreo 3-4 cred ca s-au uscat...
Nu-i a mea, ci a vecinului, dar in fiecare dimineața sare gardul la noi.
Așa, de dimineața, îmi sună a vers din vreun cântec popular din Bucovina. Am o broască sub podele, ș-ai diridiridi ram !
Dar zău am ! A intrat aseară pe hol și, cum am decis s-o ignor că "iese ea", am văzut-o pe la o bucată cum intra sub proaspăt pusele podele printr-o zona în fața sobei ce încă își așteaptă colțul de gresie.
Acu' io ce să fac?! Mi-e milă s-o zidesc ca pe Ana lu' Manole, gresia tot trebuie pusă... Ma bazez pe Darwin, instinctul de supraviețuire și intuiția broaștei și sper că peste noapte și-a luat tălpășița. :)
Pentru ca de multe ori îmi arog dreptul de a corecta greșelile altora țin neapărat sa ma trag de urechi pt lipsa de timp si interes de a corecta ceea ce postez de pe telefon, in fuga, din curte, gradina, mijlocul uliței, etc, efectiv din mers. O veni si vremea când s-or mai așeza lucrurile si oi scrie așezat(a).
Aseară era sa... 3,14-3,14 pe o broasca. Ce muuulte broscuțe avem !!!
Si ceva reptiluțe verde tip marker permanent.
Miroase demențial. A liliac, iarba verde, pământ ud de rouă si a viață. 2 lalele galbene ma pândesc dintre buruieni, flancate protector de 2 tufe de bujori ce dau sa înflorească. Soarele își strigă începutul de vară și niște stropi răzleți parcă vor sa aducă un curcubeu. Cafeaua si țigara nu mă părăsesc nici aici, cafea totuși nesatisfăcătoare, adusă de soț de pe la un automat. Cântă tot felul de înaripate, cocoșii țipă la mine si găinile își pregătesc cântecul victorios la obținerea oului cu titlu de succes. M-au trezit frumos și enervant două coțofene puse pe ceartă, cantonate fix în fața geamului meu. Love - hate relationshp, între ele și între mine și ele...
Mă simt ca-n tabără, cu mormane de lucruri mutate și așezate organizat dezorganizat; tabără de nomazi ce ține morțiș să mă copleșească. Nu o las. Unde mi-o fi peria ? Unde prosop, unde cană, unde șosete, unde orice ? Parcă mai contează ? Apar ele pe măsură ce se va acutiza febra musculară. Am cuuurte si grădină !!! Revin, de îndată ce își revine laptopul, ca de ieri am și net și tv și telefon fix. Lux. Ba chiar cică așteptăm zilele astea și asfalt și canalizare - pt primul pietriș turnat și tasat gata, pt al doilea probe în desfășurare. Lux, da !
E ceva aproape terapeutic in a face gogoși.. Sa le urmărești cum se umfla in tigaie in baia de ulei încins si apoi se lăsa doar așa, cat o clipire, ca dintr-un suspin si o ușurare, unele mai țanțoșe, mai dolofane, altele, sfioase parca, nu au curaj să-și ridice privirea deasupra celorlalte si câteva - doar câteva - când le întorci cu fata rumenita spre lumina parca vor sa sara peste toate, semețe, deasupra tuturor își mai umfla puțin pieptul.
De la aluatul pe care il vezi luand viata din praf alb si apa, il vezi viu, inaltandu-se sub ochii tai, il chinui, il izbești, il ucizi eliberandu-te de energii negative si pana la auriul pudrat in alb-dulce se desfășoară ca o ședință de terapie alternativa, lasandu-te la final sa savurezi victoria si laudele celor dragi ce te mai ridica inca puțin in plin sugar rush.
Da, e duminica, acasă.
Mai devreme Simona Fusari ne delecta cu imagini de pe drumul ei. Nu ma las mai prejos si ma laud si eu cu minunatia din fata casei. Daca pana ne mutam nu-și aduc aminte ăștia ca drumul era in plan pt asfaltare... Ne trebuie o mașină tapana cu pietriș.
