Foc de toamna. Ceas de seara.

Dupa o vreme... in imagini

Nu, nu am disparut undeva in neant. Pur si simplu m-am ratacit printre clisee. Sunt aici, asta-i toamna mea.

Duminică

Trop, trop... pasii se taraie greoi prin ceata moale si lipicioasa. Trop, trop - mintea se-ntinde si ea alene la drum. Stropi microscopici invaluie tot, se prind strans, sufocant, de fire de par, de obrajii incinsi, de vesta gri, de gardul negru cu miros de zgura.

"Buna dimineata!"
"Buna dimineata!'' raspunde femeia cenusie, cu un sasait infundat, ca un ecou, prin haurile gurii stranse punga.
"N-ai zece mii? Sa-mi iau si eu o cafea din aia la pahar."
"N-am!" zice gandul nauc.
"Acum nu, am plecat asa, fara nimic.", raspund cu mainile atarnate in lateral a paguba, balanganind sacosa rosie de care uitasem.

Trop, trop - cu ochii pironiti in harsaitul ud al ghetelor de plastic transparent, cu gandul impletit in dungile sosetelor alb-negru.
Din urma, de departe, se aude: "Pe la 12 ma duc la mortul ala. Ca acolo..." si glasul se stinge inecat in ceata deasa.

Trop, trop - se-ndeparteaza si pasii incaltati in ghete roz de ploaie, se-ndeparteaza si ganduri si priviri. Harsaitul infundat vine cu mine, tot mai adanc pe ulita cu asfalt aproape proaspat, in umezeala de duminica a satului amortit.

Trop, trop... "Poate altadata..." canta ecoul sufletului meu.

26 noiembrie 2017, Acasa, in sat.

Lectie: Culturi. Productie. Randament.

In cadrul activității de întoarcere a fânului (a se citi costrei și ciulini, că numa' trifoi n-a crescut acolo) am reușit să mă pierd pe traseu și să prăpădesc o groază de timp culegând producția de prune pe anul ăsta - dacă tot am remarcat că s-au copt. Mi-o zis după aia omu' meu că era dispus să mă ajute, să vină cu o găleată ceva, da' am zis să nu-l mai deranjez, sunt aptă și descurcăreață. Poze mai jos cu întreaga cantitate culeasă.

The Final Invasion

The Final Invasion

"F#@&! All my croantzen are gone! I didn't stand a chance... They are too many, too many, I say...".

Relax

Cam așa se șade cu capra pe terasa. Urmează eventual aceeași postură undeva în Centrul Vechi :).

Degringoladă totală

De ieri in gospodăria noastră lucrurile s-au precipitat, s-au ambalat, s-au dat peste cap. Nu doar că ne-am ales cu o piticanie de mâț ușor sălbatic, da' ne-am trezit înainte de termen cu individa din imagine. Mâțele sunt total contrariate. Nu mai zic eu cum sunt! Ce știu eu despre ieduțe? Mai nimic! I-am luat zgardă tip feng-shui, urmează să îi iau și cordelina corespunzătoare, iarbă, boabe, apă. De aici încolo mister... mai ceva decât într-un roman de Agatha Christie!

Motan dubios

UPDATE: Pisoiul in cauza nu e mâță, e motan. Nu e al vecinei, e orfan. Așadar îi căutăm familie iubitoare. La noi e arhiplin. Ș)

Așadar. Eu am una bucată motan leneș, numitul Mișu (asta pe lângă Mașa, mâța sterilizată și fiul lor, leit ta'su, numit corespunzător Mișu Mic). Vecina are echipă identică, plus o mâță cât o palmă aruncată în curte de vreun binefăcător. Buuun.

Dimineața asta văd motanul Mișu - mă rog, eu nu văd, nu bat bine la distanță, vede vecina - cărând in dinți, cu grijă, o vietate blănoasă, pe traseu clar spre casa mea. Ce căra? Aducea acasă pisicuța minusculă a vecinei. Nu, nu o halea, nu o ucidea, o aducea!!! Tare debusolat a fost când i-am luat-o si am strecurat-o strategic pe sub poarta vecinei... Și incă stau și mă întreb ce soi de mâț am în dotare...

Dimineata pe...

Iarba udă. Tip junglă tropicală. Duș obligatoriu pana la genunchi.

Cadre in sălbăticie

O facuram si pe asta

Productia de capsuni pe 2017

Minus 3, ca le-am mancat. Plus vreo 6 in curs de...

Cosy

Productie livada tanara

9 pere de un soi, 3 de altul, 7 cirese, 2 prune de un soi, 3 de altul. Iupiii!

Completare la off topic

* Sunt circumspecta, tare circumspecta cand vine vorba de reactiile mele - asta clar de la "low self esteem" vine - pentru ca nu stiu sigur cand am dat sau nu cu bata in balta, cand am calcat pe bataturi, cand am dovedit ca sunt tuta fara sa ma prind :)).

* Ma enerveaza (cu tot respectul si admiratia cuvenite) oamenii extrem de orgnizati. Nu voi reusi niciodata sa le urmez exemplul, oricate liste mi-as face, oricate agende cu planuri as rataci cine stie pe unde.

Caine de paza vigilent

Acel moment cand trebuie sa strigi cainele de paza tare, tare de tot, ca altfel nu te aude, simte brusc cum treci si te atingi usurel de el siii... te rupe, ma, te rupe! Daca te vede! Noroc ca mai are miros.

Off topic

* De curand am realizat ca nu imi place sa fiu in preajma expertilor/specialistilor/supradotatilor/extra-inteligentilor, extra-dedicatilor, super-inimosilor. Evident, dintr-un sentiment de inferioritate profund, alta explicatie n-am :).

* Uneori prefer sa nu ma exprim pentru ca nu vreau/n-am chef/nu sunt in stare sa ma imi asum, sa ma justific, sa explic.

* Nu cadrez cu majoritatea. Nu stiu de ce, sunt intr-adevar un animal social si totusi...

* Incep o mie de chestii, toate ma pasioneaza, toate raman in aer. Pe de alta parte, urasc lucrurile neterminate, tot mai mult pe masura ce inaintez in varsta. Si de aici frustrari...

* Imi place sa lucrez in echipa, dar de pe pozitii egale - in acelasi timp urasc sa fiu sef. (Tot o treaba cu asumarea, ceva-ceva).

* Suport din ce in ce mai putin prostia, ingamfarea, elitismul, ignoranta, fitele, mamicismele, idiotenie, agramatii, atotstiutorii ignoranti. Da, probabil, in unele din situatii, pentru ca nu pot fi ca ei, in altele pentru ca nu le fac fata, in altele pentru ca nu am argumente sau pur si simplu imbatranesc si nu mai am timp de pierdut aiurea.

* Uraaaasc extremele, de oricare or fi ele, desi tind uneori sa ma aplec in vreo parte. Imi revin destul de rapid la starea de echilibru. Nu psihic, ala e precar.

* Ma intreb de ce naiba declar toate astea public. Probabil dorinta de atentie. sau nevoia de a scrie, bun, prost, dar sa scriu. Sau exorcizare.

In floare

Diverse, de primavara