joi, 14 mai 2015

Tanar

De o vreme n-am mai fost pana in capătul campului. Azi m-a plimbat Lulu pana acolo si am descoperit cu drag in pomișorii pusi anul trecut primele 2 cireșe, o pruna si ceva flori de ... par, mar - ca nu-s tare sigura :). Vreo 3-4 cred ca s-au uscat...

Svalda in cenusa. Semn de ploaie ? :)

Nu-i a mea, ci a vecinului, dar in fiecare dimineața sare gardul la noi.

Am o broască sub podele !

Așa, de dimineața, îmi sună a vers din vreun cântec popular din Bucovina. Am o broască sub podele, ș-ai diridiridi ram !

Dar zău am ! A intrat aseară pe hol și, cum am decis s-o ignor că "iese ea", am văzut-o pe la o bucată cum intra sub proaspăt pusele podele printr-o zona în fața sobei ce încă își așteaptă colțul de gresie.

Acu' io ce să fac?! Mi-e milă s-o zidesc ca pe Ana lu' Manole, gresia tot trebuie pusă... Ma bazez pe Darwin, instinctul de supraviețuire și intuiția broaștei și sper peste noapte și-a luat tălpășița. :)

miercuri, 13 mai 2015

Un fel de erata

Pentru ca de multe ori îmi arog dreptul de a corecta greșelile altora țin neapărat sa ma trag de urechi pt lipsa de timp si interes de a corecta ceea ce postez de pe telefon, in fuga, din curte, gradina, mijlocul uliței, etc, efectiv din mers. O veni si vremea când s-or mai așeza lucrurile si oi scrie așezat(a).

joi, 7 mai 2015

2 lucruri mari

1. Când copilul îți rade cu gura pana la urechi, e roșu in obraji, papa ca lupul si doarme ca lemnul... Înseamnă ca ceva e bine.

2. Sa simți ca trăiești după multa vreme, desi te dor toate oasele.

3,14

Aseară era sa... 3,14-3,14 pe o broasca. Ce muuulte broscuțe avem !!!

Si ceva reptiluțe verde tip marker permanent.

In imagini

O fi de mâncat? S-o supăra vecinul?

Si... Musafir la ceas de seara :)

miercuri, 6 mai 2015

Satulă

De prejudecăți si compătimire. Atât.

O primă dimineață. Tabără.

Miroase demențial. A liliac, iarba verde, pământ ud de rouă si a viață. 2 lalele galbene ma pândesc dintre buruieni, flancate protector de 2 tufe de bujori ce dau sa înflorească. Soarele își strigă începutul de vară și niște stropi răzleți parcă vor sa aducă un curcubeu. Cafeaua si țigara nu mă părăsesc nici aici, cafea totuși nesatisfăcătoare, adusă de soț de pe la un automat. Cântă tot felul de înaripate, cocoșii țipă la mine si găinile își pregătesc cântecul victorios la obținerea oului cu titlu de succes. M-au trezit frumos și enervant două coțofene puse pe ceartă, cantonate fix în fața geamului meu. Love - hate relationshp, între ele și între mine și ele...

Mă simt ca-n tabără, cu mormane de lucruri mutate și așezate organizat dezorganizat; tabără de nomazi ce ține morțiș să mă copleșească. Nu o las. Unde mi-o fi peria ? Unde prosop, unde cană, unde șosete, unde orice ? Parcă mai contează ? Apar ele pe măsură ce se va acutiza febra musculară. Am cuuurte si grădină !!! Revin, de îndată ce își revine laptopul, ca de ieri am și net și tv și telefon fix. Lux. Ba chiar cică așteptăm zilele astea și asfalt și canalizare - pt primul pietriș turnat și tasat gata, pt al doilea probe în desfășurare. Lux, da !

luni, 2 martie 2015

Prin vecini, tehnologie a la 1800

Ma uitam azi peste campuri si mi-a cazut privirea pe un batran din vecini, sa tot aiba lejer peste 70 ani. Nu stiu cum se numeste procedura pe care o executa, probabil tragea dupa el o grapa, dar m-am oprit si l-am admirat: Jos palaria. Manual, un camp... Deci, daca vrei poti (mai ceva ca in reclama cu Adidas), oricand, oriunde, oricum, la orice varsta. Si mi s-a facut rusine de comoditatea si pretextele, scuzele reale sau imaginare de la cei 30 si ceva de ani ai mei...


duminică, 15 februarie 2015

Terapia prin gogosi

E ceva aproape terapeutic in a face gogoși.. Sa le urmărești cum se umfla in tigaie in baia de ulei încins si apoi se lăsa doar așa, cat o clipire, ca dintr-un suspin si o ușurare, unele mai țanțoșe, mai dolofane, altele, sfioase parca, nu au curaj să-și ridice privirea deasupra celorlalte si câteva - doar câteva - când le întorci cu fata rumenita spre lumina parca vor sa sara peste toate, semețe, deasupra tuturor își mai umfla puțin pieptul.

De la aluatul pe care il vezi luand viata din praf alb si apa, il vezi viu, inaltandu-se sub ochii tai, il chinui, il izbești, il ucizi eliberandu-te de energii negative si pana la auriul pudrat in alb-dulce se desfășoară ca o ședință de terapie alternativa, lasandu-te la final sa savurezi victoria si laudele celor dragi ce te mai ridica inca puțin in plin sugar rush.

Da, e duminica, acasă.

joi, 29 ianuarie 2015

Fauna

2 pomișori lipsa si gropi afânate ramase in urma, urme de dințișori pe alții, musuroiaie uriașede ccârtițe, canale, tuneluri.. Ne bântuie fauna locala? :) Oare daca învăț ceva metodede pus capcane na aleg cu-n iepuraș la frigare ? :) Si-am mai auzit ceva zvonuri de fazani prin zona. Hmmm... Ne îmbogățim meniul ! :)))






marți, 27 ianuarie 2015

Si eu drum :)


Mai devreme Simona Fusari ne delecta cu imagini de pe drumul ei. Nu ma las mai prejos si ma laud si eu cu minunatia din fata casei. Daca pana ne mutam nu-și aduc aminte ăștia ca drumul era in plan pt asfaltare... Ne trebuie o mașină tapana cu pietriș.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Ger, crima si... remuscari

Am ucis in noaptea de Revelion câteva plante. Unicele pe care le am aici. O Craciunita mignona, 2 fire de roșii cherry prinse de fi'miu pt un proiect la școală, 2 pe care nu stiu cum le cheamă si sper ca doar jumate din tufa de lămâiță ce mi-e maxim draga... Plus ca am încheiat înainte de a începe drumul a 3 semințe de mini ardei f dulci puse la iîncolțit. Cum ? Un geam deschis ca sa se fumeze...  Mda, ger zdravăn fu daca mi-au înghețat florile in casa...  Sa ma ierte Monica (se știe ea care) ca nici anul asta nu primește Craciunita cadou. După ce ca i-am găsit doar una pitica prin drumurile mele acu mai e si decedata. Frig, dom'le, frig. La multi ani !

vineri, 26 decembrie 2014

Craciun intre, printre, catre...

N-am avut niciodata talent la urari inspirate de Sarbatori / nu mi-a placut sa fac astfel de urari si nici sa le copiez de pe undeva nu-mi vine. Asa ca va doresc... ce vreti voi, ca fiecare stie mai bine ce ii aduce zambet in suflet. :)

Pentru mine e inca un Craciun petrecut intr-o casa - dar nu acasa. Si mi-e bine, nu pot spune ca nu imi e. Mi-e cald in inima, ii am pe cei dragi langa mine, imi am prietenii aproape, cei ce sunt imprastiati pe cine stie unde sunt tot cu noi in gand, ne apropie un Facebook, un telefon, o imbratisare virtuala. Dar iar resimt lipsa acelui "acasa"... Poate de aceea ma duc cu gandul la caminul copilariei, orasul copilariei, ma intreb daca nu cumva acolo mi-ar fi locul... Nu stiu. In ziua de Craciun stiti ce am ales sa facem?  O tura pe la curte, o tura prin gradina pustie, o vizita lui Roro, marele caine batran si negru ce acum ne apartine - sau mai bine spus caruia ii apartinem. :) Lulu s-a dat in leagan si ii cauta pe copiii din sat, Andi a facut clasica excursie pana la magazin, am batut cararile, am gasit (si gustat) ceva fire de ceapa verde ratacite printre buruienile uscate (si am ramas cu gura cascata vazand ca Lulu deosebeste fara sa clipeasca firul de ceapa de firul  de iarba la numai 2 ani); am batut cu pas marunt incaperile casei incercand sa imi inchipui cum ne va fi acolo, mi-am admirat tigla proaspat asezata pe acoperisul cu lucarne...

Si ma gandesc iar la prejudecati, la gura lumii, la cum vad ceilalti mutarea noastra si realizez cati dintre ei ne vad ca pe o varianta de "ratati", mutarea noastra ca o fuga lasa din oras, viitorul nostru sumbru, sarac, trist, cuprins de depresie si nebunie... Oare asa sa fie? Daca alegi mai multa liniste, daca alegi un trai mai sanatos (sper), o copilarie mai sincera pentru copiii tai, o viata ceva mai simpla, oare nebun sa fii? N-as prea crede.... Dar ajungi sa incerci sa te vezi si prin ochii acestor oameni si sa iti pui intrebari. Si astazi raspunsul pentru mine e simplu: vreau si sunt asa cum simt ca sunt, cum simt ca vreau. Are sens? Nu, in mod clar mutarea la tara nu e pentru toata lumea. Nu stiu, poate nici pentru mine. Dar in prezentul acestui "azi" generic, asta vreau, asta simt ! Poate peste 5 ani imi voi dori agitatia orasului, aglomeratia, praful, gazele de esapament, timpul prea scurt, tot ceea ce face orasul sa fie oras. Copiilor nu le rapesc nimic, au tot ceea ce aveau si inainte in ceea ce priveste oportunitatile; iar in plus au joaca pe ulita, o scoala mai echilibrata, cirese direct din pom, derdelus in capatul strazii, mai multa libertate si sansa de a se responsabiliza altfel. In Bucuresti nu imi imaginez ca mi-as fi lasat baietelul de 10 ani sa mearga la magazinul de la 3-4 strazi distanta. In sat n-am nicio retinere; pleaca prin sat liber, vine liber si capata incredere in el. Iar acasa il asteapta tableta, netul si tot ce mai vrea; in Bucuresti il asteapta cursurile de canto, cor, spectacolele, televiziunea, exact ceea ce isi doreste. Asa ca nu i-am stirbit nimic din copilarie, doar i-am imbogatit-o.

Iar noi? Da, pentru noi, ca adulti, cateva lucruri se vor complica: munca in curte, in gradina (pe care le vrem, dar le putem si delega contra unui cost modic altcuiva), da, vom avea de facut focul la centrala, dar nu mai vin facturi fantastice la gaz - si aici scepticilor le pot spune ca acea diferenta de bani ne da ocazia sa facem o gramada de alte lucruri, sa ii cheltuim la cumparaturi fara rost sau sa plecam intr-o mica vacanta sau la teatru sau mai stiu eu unde. Si nu doar din lemne vine economia de bani, ci si din gradina, din livada, din pamantul pe care am ajuns deja sa il iubesc si sa il respect. E mai greu sa ajungi la munca daca lucrezi in oras? Poate ca da, in distanta, dar nu si in timp. Iar in loc sa stai in trafic sa ii inhalezi gazele de esapament celui din fata ta, parcurgi cativa km privind si cerul si campia (mda, cred ca as fi preferat sa fie muntii, dar nu le poti avea pe toate). Plusuri si minusuri, dar toate se cuantifica altfel pentru fiecare.

Nu, oameni buni, mutarea la tara nu e pentru toata lumea... nu faceti pasul daca nu SIMTITI asta. Dar daca va trage ceva incoace, spre un alt stil de viata, faceti-o fara sa stati prea mult pe ganduri. De ce? Pentru ca un singur lucru e ireversibil: moartea. In rest... puteti sa va schimbati viata asa cum vreti, de cate ori vreti. Nu traiti cu regrete, cu gandul "ce-ar fi fost daca...?". Ajungi batran si fara putere (daca ai noroc) si cu gandul la toate variantele posibile de viitor pe care le-ati ratat. Fa ceea ce simti atunci cand simti ! Pentru noi e un vis aproape implinit, ne-am regasit din linstite, din calm, iubire, pace, lipezime. Cu toate momentele proaste inerente oricarei vieti. Dar ne-am regasit... noi pe noi, noi ca familie :)