Cu fructe

Desi bolnăvior, ne promite piersici

Viata de caine

Roro

Asa cevaaaa

Somnul de dimineața, repriza doi: mami, tati & Co

2 lucruri mari

1. Când copilul îți rade cu gura pana la urechi, e roșu in obraji, papa ca lupul si doarme ca lemnul... Înseamnă ca ceva e bine.

2. Sa simți ca trăiești după multa vreme, desi te dor toate oasele.

3,14

Aseară era sa... 3,14-3,14 pe o broasca. Ce muuulte broscuțe avem !!!

Si ceva reptiluțe verde tip marker permanent.

In imagini

O fi de mâncat? S-o supăra vecinul?

Si... Musafir la ceas de seara :)

Satulă

De prejudecăți si compătimire. Atât.

O primă dimineață. Tabără.

Miroase demențial. A liliac, iarba verde, pământ ud de rouă si a viață. 2 lalele galbene ma pândesc dintre buruieni, flancate protector de 2 tufe de bujori ce dau sa înflorească. Soarele își strigă începutul de vară și niște stropi răzleți parcă vor sa aducă un curcubeu. Cafeaua si țigara nu mă părăsesc nici aici, cafea totuși nesatisfăcătoare, adusă de soț de pe la un automat. Cântă tot felul de înaripate, cocoșii țipă la mine si găinile își pregătesc cântecul victorios la obținerea oului cu titlu de succes. M-au trezit frumos și enervant două coțofene puse pe ceartă, cantonate fix în fața geamului meu. Love - hate relationshp, între ele și între mine și ele...

Mă simt ca-n tabără, cu mormane de lucruri mutate și așezate organizat dezorganizat; tabără de nomazi ce ține morțiș să mă copleșească. Nu o las. Unde mi-o fi peria ? Unde prosop, unde cană, unde șosete, unde orice ? Parcă mai contează ? Apar ele pe măsură ce se va acutiza febra musculară. Am cuuurte si grădină !!! Revin, de îndată ce își revine laptopul, ca de ieri am și net și tv și telefon fix. Lux. Ba chiar cică așteptăm zilele astea și asfalt și canalizare - pt primul pietriș turnat și tasat gata, pt al doilea probe în desfășurare. Lux, da !

Tot de primavara, in imagini

De primavara... In stil rustic

Prin vecini, tehnologie a la 1800

Ma uitam azi peste campuri si mi-a cazut privirea pe un batran din vecini, sa tot aiba lejer peste 70 ani. Nu stiu cum se numeste procedura pe care o executa, probabil tragea dupa el o grapa, dar m-am oprit si l-am admirat: Jos palaria. Manual, un camp... Deci, daca vrei poti (mai ceva ca in reclama cu Adidas), oricand, oriunde, oricum, la orice varsta. Si mi s-a facut rusine de comoditatea si pretextele, scuzele reale sau imaginare de la cei 30 si ceva de ani ai mei...

Terapia prin gogosi

E ceva aproape terapeutic in a face gogoși.. Sa le urmărești cum se umfla in tigaie in baia de ulei încins si apoi se lăsa doar așa, cat o clipire, ca dintr-un suspin si o ușurare, unele mai țanțoșe, mai dolofane, altele, sfioase parca, nu au curaj să-și ridice privirea deasupra celorlalte si câteva - doar câteva - când le întorci cu fata rumenita spre lumina parca vor sa sara peste toate, semețe, deasupra tuturor își mai umfla puțin pieptul.

De la aluatul pe care il vezi luand viata din praf alb si apa, il vezi viu, inaltandu-se sub ochii tai, il chinui, il izbești, il ucizi eliberandu-te de energii negative si pana la auriul pudrat in alb-dulce se desfășoară ca o ședință de terapie alternativa, lasandu-te la final sa savurezi victoria si laudele celor dragi ce te mai ridica inca puțin in plin sugar rush.

Da, e duminica, acasă.

Fauna

2 pomișori lipsa si gropi afânate ramase in urma, urme de dințișori pe alții, musuroiaie uriașede ccârtițe, canale, tuneluri.. Ne bântuie fauna locala? :) Oare daca învăț ceva metodede pus capcane na aleg cu-n iepuraș la frigare ? :) Si-am mai auzit ceva zvonuri de fazani prin zona. Hmmm... Ne îmbogățim meniul ! :)))

Si eu drum :)

Mai devreme Simona Fusari ne delecta cu imagini de pe drumul ei. Nu ma las mai prejos si ma laud si eu cu minunatia din fata casei. Daca pana ne mutam nu-și aduc aminte ăștia ca drumul era in plan pt asfaltare... Ne trebuie o mașină tapana cu pietriș.

Ger, crima si... remuscari

Am ucis in noaptea de Revelion câteva plante. Unicele pe care le am aici. O Craciunita mignona, 2 fire de roșii cherry prinse de fi'miu pt un proiect la școală, 2 pe care nu stiu cum le cheamă si sper ca doar jumate din tufa de lămâiță ce mi-e maxim draga... Plus ca am încheiat înainte de a începe drumul a 3 semințe de mini ardei f dulci puse la iîncolțit. Cum ? Un geam deschis ca sa se fumeze...  Mda, ger zdravăn fu daca mi-au înghețat florile in casa...  Sa ma ierte Monica (se știe ea care) ca nici anul asta nu primește Craciunita cadou. După ce ca i-am găsit doar una pitica prin drumurile mele acu mai e si decedata. Frig, dom'le, frig. La multi ani !

Craciun intre, printre, catre...

N-am avut niciodata talent la urari inspirate de Sarbatori / nu mi-a placut sa fac astfel de urari si nici sa le copiez de pe undeva nu-mi vine. Asa ca va doresc... ce vreti voi, ca fiecare stie mai bine ce ii aduce zambet in suflet. :)

Pentru mine e inca un Craciun petrecut intr-o casa - dar nu acasa. Si mi-e bine, nu pot spune ca nu imi e. Mi-e cald in inima, ii am pe cei dragi langa mine, imi am prietenii aproape, cei ce sunt imprastiati pe cine stie unde sunt tot cu noi in gand, ne apropie un Facebook, un telefon, o imbratisare virtuala. Dar iar resimt lipsa acelui "acasa"... Poate de aceea ma duc cu gandul la caminul copilariei, orasul copilariei, ma intreb daca nu cumva acolo mi-ar fi locul... Nu stiu. In ziua de Craciun stiti ce am ales sa facem?  O tura pe la curte, o tura prin gradina pustie, o vizita lui Roro, marele caine batran si negru ce acum ne apartine - sau mai bine spus caruia ii apartinem. :) Lulu s-a dat in leagan si ii cauta pe copiii din sat, Andi a facut clasica excursie pana la magazin, am batut cararile, am gasit (si gustat) ceva fire de ceapa verde ratacite printre buruienile uscate (si am ramas cu gura cascata vazand ca Lulu deosebeste fara sa clipeasca firul de ceapa de firul  de iarba la numai 2 ani); am batut cu pas marunt incaperile casei incercand sa imi inchipui cum ne va fi acolo, mi-am admirat tigla proaspat asezata pe acoperisul cu lucarne...

Si ma gandesc iar la prejudecati, la gura lumii, la cum vad ceilalti mutarea noastra si realizez cati dintre ei ne vad ca pe o varianta de "ratati", mutarea noastra ca o fuga lasa din oras, viitorul nostru sumbru, sarac, trist, cuprins de depresie si nebunie... Oare asa sa fie? Daca alegi mai multa liniste, daca alegi un trai mai sanatos (sper), o copilarie mai sincera pentru copiii tai, o viata ceva mai simpla, oare nebun sa fii? N-as prea crede.... Dar ajungi sa incerci sa te vezi si prin ochii acestor oameni si sa iti pui intrebari. Si astazi raspunsul pentru mine e simplu: vreau si sunt asa cum simt ca sunt, cum simt ca vreau. Are sens? Nu, in mod clar mutarea la tara nu e pentru toata lumea. Nu stiu, poate nici pentru mine. Dar in prezentul acestui "azi" generic, asta vreau, asta simt ! Poate peste 5 ani imi voi dori agitatia orasului, aglomeratia, praful, gazele de esapament, timpul prea scurt, tot ceea ce face orasul sa fie oras. Copiilor nu le rapesc nimic, au tot ceea ce aveau si inainte in ceea ce priveste oportunitatile; iar in plus au joaca pe ulita, o scoala mai echilibrata, cirese direct din pom, derdelus in capatul strazii, mai multa libertate si sansa de a se responsabiliza altfel. In Bucuresti nu imi imaginez ca mi-as fi lasat baietelul de 10 ani sa mearga la magazinul de la 3-4 strazi distanta. In sat n-am nicio retinere; pleaca prin sat liber, vine liber si capata incredere in el. Iar acasa il asteapta tableta, netul si tot ce mai vrea; in Bucuresti il asteapta cursurile de canto, cor, spectacolele, televiziunea, exact ceea ce isi doreste. Asa ca nu i-am stirbit nimic din copilarie, doar i-am imbogatit-o.

Iar noi? Da, pentru noi, ca adulti, cateva lucruri se vor complica: munca in curte, in gradina (pe care le vrem, dar le putem si delega contra unui cost modic altcuiva), da, vom avea de facut focul la centrala, dar nu mai vin facturi fantastice la gaz - si aici scepticilor le pot spune ca acea diferenta de bani ne da ocazia sa facem o gramada de alte lucruri, sa ii cheltuim la cumparaturi fara rost sau sa plecam intr-o mica vacanta sau la teatru sau mai stiu eu unde. Si nu doar din lemne vine economia de bani, ci si din gradina, din livada, din pamantul pe care am ajuns deja sa il iubesc si sa il respect. E mai greu sa ajungi la munca daca lucrezi in oras? Poate ca da, in distanta, dar nu si in timp. Iar in loc sa stai in trafic sa ii inhalezi gazele de esapament celui din fata ta, parcurgi cativa km privind si cerul si campia (mda, cred ca as fi preferat sa fie muntii, dar nu le poti avea pe toate). Plusuri si minusuri, dar toate se cuantifica altfel pentru fiecare.

Nu, oameni buni, mutarea la tara nu e pentru toata lumea... nu faceti pasul daca nu SIMTITI asta. Dar daca va trage ceva incoace, spre un alt stil de viata, faceti-o fara sa stati prea mult pe ganduri. De ce? Pentru ca un singur lucru e ireversibil: moartea. In rest... puteti sa va schimbati viata asa cum vreti, de cate ori vreti. Nu traiti cu regrete, cu gandul "ce-ar fi fost daca...?". Ajungi batran si fara putere (daca ai noroc) si cu gandul la toate variantele posibile de viitor pe care le-ati ratat. Fa ceea ce simti atunci cand simti ! Pentru noi e un vis aproape implinit, ne-am regasit din linstite, din calm, iubire, pace, lipezime. Cu toate momentele proaste inerente oricarei vieti. Dar ne-am regasit... noi pe noi, noi ca familie :)

Tot casa

Prinsa fiind cu un milion de proiecte am cam ignorat blogul. Si chiar as fi vrut sa scriu. dar pana nu va avea ziua cel putin 48 ore nu vad cum voi reusi sa le fac pe toate asa cum as vrea. iar daca nu e gata anul asta casa noastra, asta nu inseamna ca am ramas toti fara resedinta :). Macar unii sa intampine iarna asa cum trebuie :). Urmeaza candva si etapa "deco". Dar prea sunt geloasa ca sa ma apuc acum :)).

Na !

Pai cum nu ! Ca niciodata ! Curtea nu e curatata, tigla abia se pune pe casa, semintele nu-s plantate pt primavara, de arat nu-i arat, aracii nu-s scosi, cainele n-are cusca si... s-a gandit sa ninga ! Ba nu, sa viscoleasca ! Pai treaba e asta? Cand o mai fi nins in sud in octombrie??? Bine ca am salvat florile in ghivece si ghivecioul cu rosii cheryy si ardei iuti... Si vinetele, ardeii, gogosarii din gradina tare ar mai fi vrut sa mai dea un rod - doua acolo... mda, ar fi vrut ele, da' daca vine iarna de capul ei.... daca ar fi fost ca in alti ani tot imi mai iesea de-o tocanita :))).

Una peste alta abia astept INDAGRA weekend-ul viitor !

Sa ma tin de cuvant :)

Si pentru ca lumea a cam ghicit ce aratam eu in poza am revenit sa ma tin de cuvant si sa ofer un premiu pentru prima postare corecta. Da, un bostanel e :). Unicul, mic si pricajit, din sutele de seminte plantate, soiuri diverse. Au tot facut flori dar fruct... nimic. Nimic, cu exceptia maiestuosului din postarea precedenta :))). Nu pot da vina pe seminte, pentru ca au fost diverse, din surse diferite, atat perpetuate de persoane fizice, cat si din plicuri luate cine mai stie de pe unde.

Asadar, Anca, astept pe adresa roxana@prestariservicii.ro o adresa , un nume, un numar de telefon. Vei primi.... probabil cateva din semintele ce le-am capatat, un soi de castravete foarte productiv cu provenienta Suedia. Asta in cazul in care reusesc sa  imi aduc aminte unde le-am pus. Daca nu... fac eu sapaturi prin rezervele personale si iti trimit ce seminte mi se par interesante. Poate busuioc.

Unicul

Ma gandesc la un premiu pentru cel ce va ghici exact ce am eu aici :)

Tuica. Kamikaze style

Delicii

Ardei iuti, cu un strop de busuioc si cateva rosii cherry cuibarite printre ei 

Ganduri... in gradina

Sa bati la pas, agale, gradina pana-n capat, pitica sa vina dupa tine cu pasi marunti si rari, sa o vezi cum de ici ia o rosie, de colo cateva boabe de strugure, oprindu-se din loc in loc sa savureze bilutele negre, apoi pe cele albe, dupa cum i se par mai gustoase, sa aduni cateva fire de busuioc - ce te ameteste cu parfumul atat de puternic, atat de aproape de copilaria prin casa cu iz de poveste a bunicii... sa iei o frunzulita verde si aromata si sa-i spui micutei ca ne dam cu parfum, pe dupa urechi, pe sub barbita, pe incheieturile manutelor... Sa aduni de sub frunzele tot mai ingalbenite cativa ultimi ardei iuti, o mini rosie ratacita, ceva nuci pe care vantul le-a raspandit prin iarba deasa inca, cate o vanta lucioasa ca un pantof de lac in prima zi de scoala.

Mirosul de toamna, de septembrie pe sfarsite, cu adieri de fum de la primele focuri in soba si mormane de resturi transformandu-se in viitoare viata prin cenusa, miros de cald si frig la un loc, un soare fara putere, bland te dezmiarda prin parul ravasit de vantul ce inca nu s-a razvratit...

Da, stiu de ce am ales, mai mult sau mai putin constient viata la tara. E drept, inca nu sunt "acolo", simt lipsa, simt dezradacinare, nu seamana cu acel "la tara" din copilarie, nu e satul de munte care mi s-a cuibarit in suflet, nu sunt aceiasi oameni ca in visele micii copilarii, se amesteca modernul cu vechiul intr-un amalgam ce uneori ma debusoleaza. Nu stiu inca in ce fel si cum imi voi croi drumul in noul stil de viata si cum voi impaca nevoia de simplitate cu obisnuinta copilului rasfatat de oras ce am devenit, cum imi voi umple nevoia de socializare cu oameni ce imi sunt asemeni. Dar STIU macar de ce am ales o curte, o gradina, cer, aer, pamant...

Ganduri

Stau dimineata cu geamul deschis in locul unde si regii... gandesc :) si imi trec prin cap chestii. Chestii, mai artistic de atat nu le pot exprima. Ganduri razlete, "feeling-uri" englezesti, crampeie de simtire. Si ma intreb daca asta e ceea ce imi doresc de la viata. Inchid ochii si aud ciripit vesel matinal de cine stie ce pasari, aud cocosi anuntandu-te ca a inceput o noua zi de munca si mi se pare minunat. Si ma sperie putin gandul ca renunt la un alt stil de viata. Nu total dar tot renuntare. Si ma sperie de fapt gandul ca nu imi pasa. :) Mi-e asa bine sa-mi imaginez iarba uda de roua in diminetile cand cu siguranta voi umbla desculta prin curte, gainile ce se cer scoase la aer, cainii si pisicile ce sigur vor veni cautand mangaieri si joaca, probabilul ponei ce il visez pentru cea mica... si ma imbata toate astea. Si da, ma intreb daca peste 5 ani nu-mi va veni dor de duca, de fuga de tot ce am visat. Pentru ca, recunosc, sunt acel gen de om care atunci cand si-a atins telul cauta un alt tel ce poate fi cu totul si cu totul diferit de cel initial. Ar zice unii ca zodia e de vina, dualitatea Gemenilor. Eu as zice ca asa m-am construit in timp. Vreau mult si totusi caut simplitatea. Nu vreau faima si totusi scriu pe un blog. Ce naiba caut de fapt? Probabil caut sa ma gasesc pe mine, cea de azi, cea modelata asa de viata.

Dar am senzatia ca orice am cauta cu totii important e sa traim clipa - cliseu banal poate - dar asta trebuie sa facem. Azi canta un cocos: fantastic. Maine suntem la un concert: bestial. Important e sa nu ne fie frica sa visam, sa ne bucuram de implinirea fiecarui vis, mic sau grandios. Sa poti spune zilnic ca esti fericit cand te trezesti dimineata. Chiar daca grijile si durerea si dorul si dezamagirea si tristetea te viziteaza sau te insotesc pas cu pas nu dispar. Sa te bucuri de viata cu toate ale ei.

Relativ patetic discurs :) si fara vreun strop de simtire literara; dar asa vin cuvintele, cum vor ele. Si cred ca fiecare avem zile cu imbold spre filosofie ieftinioara :)).

Mere. Struguri. Piersici. Altele :)

Prinsa in vartejul asta sat - oras - vacanta - munca nu am mai reusit sa adun doua ganduri coerente pentru blog. Erau pe undeva tropainde in mintea mea dar niciodata parca suficient timp pentru a le si scrie.

Dar azi vin sa va arat de ce zambesc. Doar cateva motive - impuls suficient zic eu pentru nehotarati, pentru toti cei care inca mai dau cu banul daca sa faca pasul mutarii au ba... 2 din 3, 3 din 5, 5 din 7 si tot asa.

Mere, cele mai gustoase mere pe care memoria ma lasa sa le compar cu orice mar din copilarie. Un mar singuratic ce ne-a oferit vreo 60 kg de fructe, fara a le socoti pe celelalte multe mancate direct cu o mana aruncata prin frunze, nici toate cele cazute si putrezite pe langa. An productiv. Zeeeci de borcane de gem ! Vreo 7 piersici, dar zau daca stiam ca piersicile pot fi si asa; mici, juram ca-s caise, dar cu un parfum fantastic !!! Struguri. Putini, foarte putini fata de cata vie avem, dar 2 soiuri, mai dulci si mai acrisori; celelalte 2 soiuri nu s-au facut deloc. Insa strugurii nostri si zau ca macar 2 sticle de vin ies. sau ii mancam pe toti asa, pe cararile din gradina, cate un ciorchine mic furat cu pofta.

Corcodusele s-au lasat transformate in tuica, o tura mai tare, una mai slaba. N-am avut timp de alte experimente, desi as fi visat si altceva din ele. Insa bun si digestivul asta :). mai ales in varianta cu ardei iute. Mai ales fiarta, la iarna, sper eu, la transformarea porcului in carnati.

Vinete, rosii, ardei, castraveti, soiuri diverse, nu multe, dar suficiente si bune. Castraveti murati clasic, murati cu zahar, zacusca, suc de rosii, sos de rosii pentru paste cu busuioc tot din gradina, ardei iuti tot de acolo, cimbru, leustean, ceva morcovi rahitici, cartofi cat oul, dar ai mei, potentiala sfecla ascunsa prin balarii, niste fire de marar uscat.

Casa creste, seamana din ce in ce mai mult a viitor camin de familie, curtea e tot mai napadita de galbenul toamnei, buruieni ce inca au scapat de motocoasa dar adapostesc cu drag greieri si alte sute de insecte pe care nu stiu sa le clasific dupa vreun atlas, pir, ceva ce seamana cu o papura si ma face sa planuiesc un mic iaz, leagan prins de o craca a ciresului, cateva zeci de pomisori tineri vigurosi ce promit rod poate chiar si de la anul.

Pisici aruncate de copii in curte la noi, adoptate, mancate de caini, deh, viata la tara, Roro, caine batran dar bun paznic si cam calator pe ulite sub amenintarile cu piatra ale unor vecini ce isi vad interesul puilor de gaina, cotofene ca la nebuni, ciocanitoare in nuc si cuiburi de necunoscute inaripate prin restul pomilor.

Furtun lung pentru udat gradina, apa reeeceee si revigoranta dintr-o a doua panza freatica, piscinuta gonflan=bila, tobogan colorat, jucarii de bucatarie la care zilnic gatesc toti copiii din vecini alaturi de ai mei, maturi, maturici, maturoaie, musuroaie, cer adanc, nori pufosi, nori de ploaire, vantul adie cald, tomnatic si tantarii par ca incep sa isi dea demisia, nu mai sunt hoarde intregi. Pamant bun, pamant nestropit, gras dupa generatii de ierburi incorporate. Butoi pentru foc, foc de tabara cu flacara pana la cer unde se mistuie tot ce ne incurca si trebuie sa dispara. Foc pe camp, alarma intre copii, capre intalnite pe carare ("paca" - ar zice cea mica).

Nuci in haina verde, sparte cu ce ai la indemana si degete maro de la atata iod. Doamne, sunt ani, zeci, de cand nu am mai decojit cu unghiile pielita aceea de pe miezul alb si dulce-amarui !

Patura intinsa in iarba, miros de gratar, cate o sticla de bere, aer ce il simti mai curat si mai tare decat ti-l aminteai dupa 15 ani in metropola :). Prieteni in jur de cate ori se poate, scaune improvizate pe cate o caramida, masa veche din lemn cu vopseaua cojita - dar sub nuc, asa ca ce mai conteaza...

Pot cere mai mult?