vineri, 27 iunie 2014

Poo

Nu e cuvant preluat din vreo limba straina, nici vreo greseala de tipar. Pur si simplu POO. Asta imi spune fi'mea de dimineata, la cei 1 an si 9 luni are printre nu foarte multele cuvinte din vocabular unul clar, studiat, exersat in gand de vreme buna, ce se traduce: PLOUA,

Sunt destul de relaxata cand vine vorba de vreme dar de data asta m-am cam saturat. Zilnic ploua. Cu grija ca bate piatra si distruge tot prin gradina, cel mare cu grija ca iar se ia curentul daca le trasneste vreun transformator si n-are nici tv, nici tableta si nici posibilitatea de a compensa cu iesitul pe afara, impacata deja cu ideea ca ceapa s-a dus, impacata oarecum si cu ideea ca in ritmul asta oricum ne mutam in casa noua abia la anul - ca io in toamna, cu pereti reci si umezi nu ma mut cu pruncii, oricat de tare ma enerveaza ideea... Ploua, mama ei de ploaie si da planuri peste cap si incurca. O fi ea buna apa pentru pamant, dara cataaaa???

Asadar nici azi nu merg la curte, Lulu nici azi nu isi poate consuma energia pe sub corcodusi - care, daca s-au copt, ratam si sansa tuicii de anul asta daca ploile nu stau; si nici cu vinul nu ma vad bine, ca parca viei nu ii place atata apa... De restul culturilor nu stiu, vedem ce se face si ce nu, e primul an. Dar balariile si dragul meu pir sunt in forta, ele mai tari ca noi, garantat.

In schimb matele se simt bine, se joaca de azi noapte in continuu. Bag seama ca le prieste vremea asta ce te trage la somn. Acu le vaneaza fi'mea, sa le scoata de pe sub dulapurile unde se ascund de ea in pauzele de joaca... Poze nu am, n-am reusit sa ajung cu telefonul in service si cu camera mi-e cam lene sa fac. A fost ieri zi de curatenie si gatit, azi  e zi de lucru la laptop si de crosetat. Ca ce altceva sa faci pe vremea asta...

POO

vineri, 13 iunie 2014

Gradina de vara

Visine




Rosii


Ceva...

Via
Leustean

Corcoduse


Nuci

Cealalta vie

Cartofi

Vie


Cu boabe :)


Dovleci

Sfecla

Tot vie

Busuioc

Alt capat de vie... :))

Mere


O rosioara cherry plantata din samanta de la rosii cumparate anul trecut, iesita abia acum

Unicul trandafir inflorit

Si poate ma ajuta careva sa imi spuna de ce sufera via mea...



luni, 26 mai 2014

Mama lor de buruieni !

Pentru ca fi'mea a binevoit sa stea la joaca linistita cu ceilalti copii am reusit si eu sa smulg buruienile din stratul de salata. Impropriu spus smuls, mai degraba rupt aiurea, pentru ca au niste radacini ceva de groaza ! E un soi de iarba al naibii de insistent si persistent, cu niste radacini ce sigur ajung pana in China si in gradinile vecibilor. Asa ca acum ma pun pe cautat solutii naturale anti buruieni... Le urasc ! Am degetele negru - verzui mai degeaba, ca stiu ca se vor inalta cu tupeu iarasi ins curt timp, Zice omu' meu ca in cativa ani vom scapa de ele - in mare - tot smulgandu-le si arandu-le. Dar vreau sa gasesc si alternative care sa contribuie la asta ca saracele legume se sufoca aproape.

Si cu ocazia am avut onoarea sa fac cunostinta cu miliarde de tantari insetati, cu niste soiuri de gandaci saritori de care nu credeam ca exista, negri si uratei, cu paianjeni ce isi poarta speriati saculetul cu viitoarea generatie si alte inaripate si piciorogat (na, ca am inventat un cuvant :)) ), din care unele le-am adus in par acasa.

Pe de alta parte nu va pot explica in cuvinte cat de bine ma simt dupa o sedinat de plivit sanatos, dupa turele obligatorii cu fi'mea de mana de la un capat al altuia al curtii si gradinii, joaca in nisip, o scalda a celei mici intr-o copaita imprumutata de copii de prin curtile lor (ca noi nu ne-am dotat inca si cu piscinuta de sezon, ne balaceam cu succes in galeata). Sunt in plin proces de slabire - pantalonii de anul trecut refuza sa intre pe mine, cred ca niste pitici mici i-au stramtat peste iarna - si tipul asta de fitness rural face minuni pentru silueta. Plus rosiile deja romanesti - de solar, de la altii ca la noi inca sunt miniaturi, nici flori n-au, ceapa verde, salata verde si rosie, ridichile albe si alte verzituri de prin gradina proprie si minunatia aia de iaurt facut de mine acasa...

Joaca in ploaie

Incep prin a preciza ca nu am poze; nu de alta, dar caprita mea a aranjat camera de la telefon asa ca nu mai putem face decat selfie :)))

Dar trebuie neaparat sa va spun ce placere nebuna am simtit ieri cand dupa un soare arzator a venit o ploicica sanatoasa, cu tot tacamul - tunete, fulgere, stropi mari, caini plouati si miros de praf atenuat si iarba uda... Si dupa ce o vreme ne-am uitat prin geamul de la usa la minune, am pornit cu caprita prin ploaia ce se mai domolea si... i-am dat drumul in balti. Doamne! O nebunie a fost ! A sarit, a topait, s-a spalat, s-a stropit... asa cum odata faceam si eu la bunici in livada sau acasa la mama, pe trotuarul ce baltea de ploaia de vara. Sotul era dotat cu simt civic si a plecat cu cel mare sa caute scoala sa puna de-un vot. Eu am preferat natura si noroiul, sunt ceva mai palpabile :).

Doua zile la rand am tinut-o in gratare, prieteni dragi, rude - am sarbatorit inca un an cand devin tot mai tanara :)), copiii au escaladat tot ce putea fi escaladat, pana si adultii au dat iama in cires, salata cu de toate din gradina a avut un succes rasunator, iar merele, oricat de mici si de verzi, au fost apreciate.

Si planuiesc sa o tinem tot asa, intr-o perpetua vacanta, fie ea si plina de munca, dar cu oameni dragi aproape.