Mutarea la tara

miercuri, 23 aprilie 2014

luni, 7 aprilie 2014

Eclectic... Sau ceva :)

Stâlpii viei. Sa ma stie tot satul ! :)))

joi, 3 aprilie 2014

Din seria: Ce mi-a adus primavara si... Ce-o fi asta?

Parte din darurile primăverii le recunosc. Restul... Mistere ce mi le va dezlega vara :) Sau voi :) In plus, ma laud cu butoiul cu rol decorativ in care intentionez sa plantez o cărută de flori :)

luni, 24 martie 2014

Satul vazut si altfel

O privire prin ochii tulburi ai depresivului de primavara...

Universul Satului romanesc din sudul tarii – subiect de roman fantastico – declansator de depresii, subiect al unei potentiale balade pe langa care Miorita e focar de speranta.

Intai de toate afli care sunt toti mortii din sat in ultima vreme, cu detalii picante ce te fac sa vizualizezi cu ochii mari si inima stransa jeturi de sange stropiti de la baza lantului drujbei in contact cu pielea delicata a stomacului, femei tinere de 70-80 ani, cazute in pragul usii in floarea varstei in timp ce omu’ se uita la telenovele cu gandul ca “vine ea acasa”, operatii de ochi nereusite, sora, soacra, vecinul, cumnata morti inainte de vreme, unii poate tocmai la piata cand vindeau arpacas…

Acel “Buna ziua” impartit cu generozitate pe ulita ascunde povesti intregi, romane, foiletoane pe care nici nu le banui la inceput; dar privind mai cu atentie ochii celui ce saluta, prinzand cu urechea nuante pe care nu te stiai in stare sa le prinzi, afli ura, invidia, barfa, reprosul, istoricul familiei dintr-un simplu” Las’ ca lucreaza barba’su si pentru ea!”.

Si chiar daca zarzarii infloriti mai aduc un zambet pe chipurile parca vesnic incruntate, impietrite intr-o grimasa dezaprobatoare, rasul copiilor si joaca lor inocenta sunt admonestate, 30 ani e o varsta prea inaintata pentru a adduce pe lume prunci (“Ce ti-a mai trebuit la varsta asta? Cum de te-ai mai apucat?” “Eu n-am mai vrut, am preferat sa ma duc la cusut si la colectiv, ca si barbata’miu zicea ca ce-mi trebuie sa sterg la cur copii…”). Catelul flocos si jucaus ce cauta o inima blanda de stapan nu stiu cum se face ca e dusmanul intregului sat, “Ca daca l-as fi prins i-as fi crapat capul, umbla lerla toata ziua si fura papuci din curti dupa ce se joaca cu ai mici!”.

Si vorba e vorba in sat, dar numai in teorie si doar uneori si pentru unii, ca daca negustoreasa de usturoi s-a cherchelit duminica in timp ce alegea arpacasul tre’ sa vii luni iar, sau mai bine marti, ca poate pana atunci se trezeste. Da’ e femeie instarita, are porti mari metalice legate zdravan in doua locuri cu lant gros si lacat chinezesc, ca baiatu’ ei e cioban aici, mai in sus, spre Dunare… Si usuroiul e… “na…. cat sa zic… hai ca ne intelegem noi… 7 lei. Bun? Ca eu in targ il dau cu 8, pe funie, ca eu numa’ asa il dau, da’ acu n-am timp sa-l vantur, sa-l aleg… Mai vii tu maine si vedem!”.

Miros de fum care intr-o zi ca asta te duce cu gandul doar la lene si saracie si delasare si nu-ti mai da voie sa ii vezi si pe ceilalti, oameni gospodari, cu capul pe umeri si cu zambetul in privire.

“Da’ ce v-o trebuit sa va apucati asa, de toate deodata?” De ce? De ce sa fie firesc sa muncesti, sa vrei mai mult? “Copiii mei nici unul nu a muncit vreodata la camp. S-or dus la servici, la oras, Ghita nu stie sa tina un tarnacop, o sapa in mana!” – spus cu mandrie in glas. Si le e bine asa, si au nepotii tableta si jucarie Gangam Style, dar mama – ce “inca mai face scoala, invata sa prinda un post mai bun” se spala la lighean, azi, ca uite, si asa sunt copiii astia la joaca. Azi, ca maine si poimaine si poate pana duminica urmatoare nu…

Si stai pe un damb in fundul gradinii, te uiti cu oaresce mandrie la primele tale straturi, numeri: morcovi, ceapa, patrunjel, marar, cartofi, sfecla, salata verde… si gandesti… si te adorm usor usor niste triluri parca din alta lume din corcodusii din dreapta ta si te gandesti: “da’ oare ce mi-or trebui atatea legume?” . Si stii de ce, stii ce vrei, stii ce iti doresti, dar “Ce v-oti fi apucat asa, de toate deodata?!”.

Si sapi adanc sa te regasesti sa iti amintesti de ce ai vrut sa te muti la tara, ce cautai de fapt, spre ce tindea inima ta cand ai pornit pe drumul asta. Si-apoi iti pui in cap sa cauti in satul ala si pe ceilalti; pe acei oameni care stii ca sunt dar nu stii unde se ascund. Si te cauti pe tine, ascunsa pe dupa vie, iti faci planul pentru numarul de gaini prognozat, pentru adancimea fundatiei, privesti cerul si nu te dai batut.

Doua lumi paralele, doua Universuri total diferite, unul parca inspirat intortocheat din celalalt, o imagine intoarsa si distorsionata a ceea ce ar fi putut sa fie, doua lumi ce se razboiesc in tine, intre care pendulezi, oscilezi si vibrezi cautand acea cale de mijloc ce te-ar face fericit.