Din seria: Ce mi-a adus primavara si... Ce-o fi asta?

Parte din darurile primăverii le recunosc. Restul... Mistere ce mi le va dezlega vara :) Sau voi :) In plus, ma laud cu butoiul cu rol decorativ in care intentionez sa plantez o cărută de flori :)

Satul vazut si altfel

O privire prin ochii tulburi ai depresivului de primavara...

Universul Satului romanesc din sudul tarii – subiect de roman fantastico – declansator de depresii, subiect al unei potentiale balade pe langa care Miorita e  focar de speranta.

Intai de toate afli care sunt toti mortii din sat in ultima vreme, cu detalii picante ce te fac sa vizualizezi cu ochii mari si inima stransa jeturi de sange stropiti de la baza lantului drujbei in contact cu pielea delicata a stomacului, femei tinere de 70-80 ani, cazute in pragul usii in floarea varstei in timp ce omu’ se uita la telenovele cu gandul ca “vine ea acasa”, operatii de ochi nereusite, sora, soacra, vecinul, cumnata morti inainte de vreme, unii poate tocmai la piata cand vindeau arpacas…

Acel “Buna ziua” impartit cu generozitate pe ulita ascunde povesti intregi, romane, foiletoane pe care nici nu le banui la inceput; dar privind mai cu atentie ochii celui ce saluta, prinzand cu urechea nuante pe care nu te stiai in stare sa le prinzi, afli ura, invidia, barfa, reprosul, istoricul familiei dintr-un simplu” Las’ ca lucreaza barba’su si pentru ea!”.

Si chiar daca zarzarii infloriti mai aduc un zambet pe chipurile parca vesnic incruntate, impietrite intr-o grimasa dezaprobatoare, rasul copiilor si joaca lor inocenta sunt admonestate,  30 ani e o varsta prea inaintata pentru a adduce pe lume prunci (“Ce ti-a mai trebuit la varsta asta? Cum de te-ai mai apucat?” “Eu n-am mai vrut, am preferat sa ma duc la cusut si la colectiv, ca si barbata’miu zicea ca ce-mi trebuie sa sterg la cur copii…”). Catelul flocos si jucaus ce cauta o inima blanda de stapan nu stiu cum se face ca e dusmanul intregului sat, “Ca daca l-as fi prins i-as fi crapat capul, umbla lerla toata ziua si fura papuci din curti dupa ce se joaca cu ai mici!”.

Si vorba e vorba in sat, dar numai in teorie si doar uneori si pentru unii, ca daca negustoreasa de usturoi s-a cherchelit duminica in timp ce alegea arpacasul tre’ sa vii luni iar, sau mai bine marti, ca poate pana atunci se trezeste. Da’ e femeie instarita, are porti mari metalice legate zdravan in doua locuri cu lant gros si lacat chinezesc, ca baiatu’ ei e cioban aici, mai in sus, spre Dunare… Si usuroiul e… “na…. cat sa zic… hai ca ne intelegem noi… 7 lei. Bun? Ca eu in targ il dau cu 8, pe funie, ca eu numa’ asa il dau, da’ acu n-am timp sa-l vantur, sa-l aleg… Mai vii tu maine si vedem!”.

Miros de fum care intr-o zi ca asta te duce cu gandul doar la lene si saracie si delasare si nu-ti mai da voie sa ii vezi si pe ceilalti, oameni gospodari, cu capul pe umeri si cu zambetul in privire.

“Da’ ce v-o trebuit sa va apucati asa, de toate deodata?” De ce? De ce sa fie firesc sa muncesti, sa vrei  mai mult? “Copiii mei nici unul nu a muncit vreodata  la camp. S-or dus la servici, la oras, Ghita nu stie sa tina un tarnacop, o sapa in mana!” – spus cu mandrie in glas. Si le e bine asa, si au nepotii tableta si jucarie Gangam Style, dar mama – ce “inca mai face scoala, invata sa prinda un post mai bun” se spala la lighean, azi, ca uite, si asa sunt copiii astia la joaca. Azi, ca maine si poimaine si poate pana duminica urmatoare nu…

Si stai pe un damb in fundul gradinii, te uiti cu oaresce mandrie la primele tale straturi, numeri: morcovi, ceapa, patrunjel, marar, cartofi, sfecla, salata verde… si gandesti… si te adorm usor usor niste triluri parca din alta lume din corcodusii din dreapta ta si te gandesti: “da’ oare ce mi-or trebui atatea legume?” . Si stii de ce, stii ce vrei, stii ce iti doresti, dar “Ce v-oti fi apucat asa, de toate deodata?!”.

Si sapi adanc sa te regasesti sa iti amintesti de ce ai vrut sa te muti la tara, ce cautai de fapt, spre ce tindea inima ta cand ai pornit pe drumul asta. Si-apoi iti pui in cap sa cauti in satul ala si pe ceilalti; pe acei oameni care stii ca sunt dar nu stii unde se ascund. Si te cauti pe tine, ascunsa pe dupa vie, iti faci planul pentru numarul de gaini prognozat, pentru adancimea fundatiei, privesti cerul si nu te dai batut.

Doua lumi paralele, doua Universuri total diferite, unul parca inspirat intortocheat din celalalt, o imagine intoarsa si distorsionata a ceea ce ar fi putut sa fie, doua lumi ce se razboiesc in tine, intre care pendulezi, oscilezi si vibrezi cautand acea cale de mijloc ce te-ar face fericit.

Ceapă. Atat !

De primavara

O scurta verificare in gradinita din fata casei...

Si pe la stratul cu ceapa...

Testam motocultorul...

Verificam vizual nucul, ciresul, marul...

Descoperim un trandafir pe undeva prin gradina...

Niste lalele...

Ceva relicve ale toamnei ce-a fost...

Ne intrebam ce soi de buruiana e asta?

Constatam stadiul demolarilor...

Ne cunoastem cu toti colocatarii prezenti azi...

Si facem gradinita ! :)

Depresii potentiale

Ma predispune la depresie vremea asta... Si doar pentru ca ma face sa gandesc. Ceea ce refuz cu incapatanare de o vreme buna. Daca ma pierd in visare si ganduri imi pierd si intreg elanul. Desi... de cele mai multe ori timpul asta mohorat si plangacios ma porneste navala in A FACE. Dar nu acum. Acum sunt imprastiata printre rationamente, sentimente, semiconcluzii si amintiri. Nimic nu pare sa se aseze asa cum ar trebui, desi n-am idee ce trebuie de fapt. Logic, nu? :) Incerc sa cern imbulzeala dintre neuroni si sa descopar ce vreau de fapt, ce imi doresc de la viata. Stiu sigur IMPREUNA, stiu sigur INTREGI. Restul se pierd intr-o ceata izvorata din pamantul cald din mintea mea si ploaia rece de afara. Unde si in ce fel? Unde imi voi gasi linistea si confortul si acel ACASA pe care multi il imaginam? Poate le voi gasi in curtea mea noua, in casa mea noua, in caminul nou ce incercam sa il construim cu dragoste si migala. Si imi fug gandurile catre acel proverbial PAHAR CU APA pe care parintii asteapta insetati sa il oferi cand or avea nevoie, parintii ce sunt la kilometri distanta si te asteapta sa iti faci cuib langa ei - si n-ai idee daca vrei sau nu sa fii acolo. Si apoi ajung mai departisor... si ma gandesc ce pahar si cu ce imi va fi oferit mie. Si de catre cine, pentru ca nu vreau sa oblig acolo unde nu vreau sa fiu obligata, pentru ca am dat nastere liberatii si nu datoriei... Unde incepe recunostinta din dragoste? Trebuie sa inceapa? Spaime de singuratate, spaime de necunoscut, le port cu mine pe sub norii astia pacatosi si nu stiu ce sa fac cu ele. Prezentul fuge bezmetic azi si lasa loc unui "ce va fi daca", atat de probabil/improbabil si intunecat si misterios... Se desfasoara totul in ochii mintii rapid, fara paragrafe, greu de deslusit, exact asa cum scriu. Cred ca am nevoie de lumina, de soare ! Sub valul asta s-a pitit intreg avantul, intreaga speranta, tot... Fugi, basma pacatoasa ! Fugi si ia cu tine bezna ! Sap adanc dupa zambet, dupa culoare si verde. Mult, mult verde de care sa ma agat de ca de o plapuma confortabila si sa simt din nou ca apartin si ca am rost... Cu fata cuibarita intre palme reci imi tin gandurile laolalta, cu ochii stransi, privind printre gene pandesc viitorul. Nu-l vad, dar il caut si de indata ce o s-o zaresc, ma voi ancora de luminita aceea pe care o banui a fi soarele...

Mămăliga cu branza

Zău bun !

Rosii mici mici mici

Au iesit deja cateva coridoare verzi din osemintele de la Iuliana !!! Si fix cele ce stau exact deasupra caloriferului ! :)

Rad cu lacrimi !!!! Ce se vede mai sus reprezinta corectura telefonului la ce am incercat sa postez de fapt. Le las spre exemplificare si reiau:

Au iesit deja cateva firisoare verzi din semintele de la Iuliana !!! Si fix cele ce stau exact deasupra caloriferului ! :)

Cu gust de primavara

Deci ! Ca trebuie sa incep cu concluzia, altfel nu se poate ! :) Am primit produsele comandate de la Iuliana si nu pot spune decat ca deja a iesit bataie pe ceapa verde - cu sotul, pe branza de vaca - cu pisica si prevad maine o bataie generalizata pe castravetii murati cu ceapa - ca si Lulu e fan muraturi, pe ouale de prepelita Lulu vs Andi si cred ca mamaliguta din malai taranesc, cu branzica pe langa, va fi oricum insuficienta. Salata asortata e cu destinatie precisa: fi'miu, clar, eu poate doar s-o miros :)))) Si daca stiam ca are si oua de rata... usturoiul verde nu ar fi avut scapare inca de dimineata; asa... l-am amestecat cu ceapa verde si branza si niscaiva slaninuta afumata cu care eram deja dotata. Urmeaza niste painici de casa din faina comandata si le-am rezolvat ! Super gust, super produse ! Pe bune ! :)

N-am padure !

Ma enerveaza ca nu am padure ! Padurea de conifere ce era la o aruncatura de bat in copilarie, unde mergeam, ce-i drept , ca in excursie, la 10-15 minute cu masina. Mi-e dor de mirosul de pamant amestecat cu ace de brad, de rasina si aer tare. Si daca am ales sudul tarii nu pot sa am padure, doar ceva ce imi pare o imitatie, la cam aceeasi distanta de un sfert de ora, dar nu e padurea MEA, padurea povestilor, cea ce te indeamna sa imaginezi o lume fantastica si plina de aventura. Va trebui sa invat sa adopt sudul, care nu seamana cu ce stiu eu cand vine vorba de natura, dar nici de oameni. Va trebui sa invat sa le iubesc, sa le gasesc farmecul si sa fie ACASA.

Miros de menta verde uda si gaini

Am stat aseara si am citit (nu ca n-as mai fi facut asta inainte, dar nu a fost intr-o ordine) blogul Simonei , am citit cu ochii marti si cu zambetul pe buze, am citit ca pe un roman de Teodoreanu, am simtit in nari mirosul mentei ude sub picaturile de ploaie, m-am jucat cu pisoii si am adunat si eu oau din cuibar, inainte sa le fure nazdravana de cotofana. Si am mai lasat in urma din griji si spaime, am mai lasat in urma niste pantofi cu toc si programari la manichiura, pentru ca altceva conteaza, altceva e important. Si ma descopar asa cum as vrea sa fiu peste niste ani, odata ce m-am cuibarit cu adevarat in gradina mea...

Zambile si pasi inainte

Suntem clar intrati in prima etapa a schimbarii fizice a curtii si gradinii noastre. Ieri, dupa o pauza de o saptamana, am fost si eu din nou la curte. Wow ! E tot ce pot spune. Pt ca bucata de vie ce trebuia scoasa... era scoasa, parte din acareturile din jurul casei, ce stateau sa cada, erau deja daramate, din fundul gradinii vedeam poarta si strada, campul era cosit, ierburile arse; ce-i drept, munti de gunoaie si daramaturi sunt peste tot si dau o senzatie de dezolare de moment, dar deja se contureaza ceea ce va fi.

Am facut o plimbare prin sat. Gospodarii de oameni harnici, vile de oameni cu pretentii, maidane pline de gunoaie, campuri pregatite pentru primele culturi de anul asta, gaini, jeepuri, case darapanate pe langa care, atunci cand treci, te amesteste mirosul de fum, de afumat si saracie, curti cu fantani decorative si leagane in stil traditional, copii semidezbracati cu muci la nasucuri si copii cu iphone-ul in mana, magazine satesti cu 3 produse si altele bine aprovizionate (inchise intre 2 si 4, ca-n satucele tacute din Peninsula Iberica), magazinul-carciuma in care se organiza un botez - de unde urla o muzica ceva intre traditional si modern, latratul cainilor si si glasul cocosilor... toate se amesteca intr-un amalgam ce nu stii daca sa te demoralizeze sau sa te faca sa zambesti si sa descoperi povesti, vieti. Nu mai e satul ceea ce stiam eu ca e. Nu stiu daca e asa doar in sudul tarii, doar intr-o zona sau in toate, dar abosrb fiecare imagine si incerc sa o integrez in mine cu gandul ca aici e casa mea acum. Ceea ce nu reusesc sa simt inca intr-adevar. Vin din Bucovina, unde ritmul vietii si traditiile le stiu cu totul altfel, am trecut prin Bucuresti (al doilea camin pe care inca il mai simt acasa) unde ritmul infernalk te amestete uneori si am ajuns, sincer, intr-o struto-camila :))).  Poetul din mine vrea sa gaseasca povestea, versul, muzica acestui taram, rationalul vede amestecatura ciudata. Dau buna ziua fiecarui chip din sat, pentru ca asa se face, si zambesc cand le vad privirile curioase. Nu cadrez cu peisajul. Mai ies pe drum cu o tigara in dinti, ma plimb cu fi'mea cu caruciorul, fi'miu face 15 drumuri la magazin sa-si mai cumpere cate o prostioara.... Nu, nu suntem de acolo. Inca. Doar curtea incep sa o simt a mea, ma pot vedea cu picioarele goale prin roua diminetilor de vara. Iar tot restul inca incerc sa il asimilez, sa il inteleg.

In gradini am vazut ceapa si alte verdeturi - pe care n-am reusit sa le identific - iesite bine din pamantul inca ud si rece. Iar solariile sunt la fiecare cateva case, mari si pline de cine stie ce. Ma uit la cele 2 straturi ale noastre, facute cu entuziasmul primului moment agricol si ma gandesc ca o trebui sa iasa si la noi ceva. Pamantul e bun, e gras, ramai pe maini ca dupa unt cand il strangi in palme. Ma uit si visez... si sper sa le simt pe toate ale mele, acasa.

Din bucata de vie pe care am scos-o in scop de constructie si loc de curte si cotet de pasari am salvat zeci, sute de bulbi de narcise si zambile. Cateva le-am plantat ieri intr-o casoleta de la ceva carne, in pamant de flori din comert. Doamne, nu pot sa cred ! De ieri pana azi, dand de apa si caldura, s-au ridicat puternice si deja cu florile aproape sa pocneasca. Toata gradina din fata casei e plina de asa flori si mai avem de replantat restul. Temporar, pentru ca nu avem idee unde sa le punem. La anul probabil le vom gasi un loc potrivit. Rasadurile de rosii si ardei stau cuminti pe pervaz, primul lucru dimineata, dupa ce fac cafeluta, le ud si le vorbesc. Pentru ca mi-s dragi. Deja ma pot vedea avand un solar candva, idee ce pana acum am refuzat-o din varii motive. Ma schimb, incet, incet.

Dar tot ma mai gandesc daca am luat decizia corecta. Am ales un sat din jurul Bucurestiului pentru ca aici imi sunt acum apropiatii si prietenii, pentru ca mi-s dragi si ne intelegem. Pentru ca in Bucuresti e gradinuta vesnica a baietelului meu ce a plecat la Cer. Pentru ca in Bucuresti face Andi muzica si pentru ca vreau sa ii ofer si sansa de a fi in mijlocul nebuniei  de cate ori vrea. Pentru ca ii place atat sa se catere in cires cat si sa apara la TV si sa cante pe scena. Pentru ca vreau sa ii ofer si celei mici aceleasi experiente pe care Andi le-a avut in copilaria mica, sa fiu corecta si impartiala. Si sa poata totodata sa alerge desculti prin iarba, sa fugareasca gainile si cainii si matzele prin curte. Sa inteleaga si simplitatea si modernismul, in speranta ca din toate astea vor invata ceea ce trebuie, ca le voi da sansa sa fie cat mai OAMENI.

Si apoi ma gandesc la copilaria mea intr-un orasel nici mare nici mic, scoala care mai era scoala, mai marea libertate de a hoinari prin centrul orasului la varsta mica, notele de 10 si chiulul in acelasi timp, respectul fata de profesori si autoriate, joaca pe strada si prin gradini, serile de cantat la chitara in parc cu gasca si mai tarziu chefurile nebune dar cu limita. E o cu totul alta atmosfera inbtr-un astfel de orasel, nu se compara nici cu metropola, nici cu viata la tara. Putin boem, putin modern, putin traditional... Ma gandesc daca nu cumva mai bine as fi ales acea varianta. Dar apoi imi reamintesc si minusurile ce m-au facut sa plec, sa fug; probabil subiective si atat. Realizez ca avem o singura viata - din cate stim pana acum - si nu le putem face pe toate. Asa ca alegem varianta ce le impaca cel mai bine. Ce insumeaza si face media viselor noastre. Nu pti fi si in micul oras, si la tara, si in metropola si in o alta tara - exotica sau rece sau ca un scenariu dintr-un film american, dar iti poti crea propriul scenariu, asa cum il vrei, aducand cate putin din fiecare in viata ta. Iubesc si marea si padurea - cea de brazi, cea pe care o stiu in jurul manastirilor pe care le-am tot vizitat in copilarie. asa ca imi voi crea padurea mea, in curtea mea, voi planta si brazi, voi monta si o piscina din aceea gonflabila, voi contrui si o groapa cu nisip, voi avea si acele "picket fences" din serialele de familie, voi oferi copiilor sansa de a experimenta si scoala mai aproape de cum era candva, le voi da sansa sa traiasca cumva si acea adolescenta boema... Nu am idee cum le voi realiza pe toate. Dar pentru ca nu pot trai de mai multe ori, pentru ca nu pot fi in mai multe locuri deodata, fac o ciorba generalizata din tot ceea ce imi doresc :). Si o sa va tot povestesc cum e. Voua, celor ce aveti nevoie de o schimbare si nu stiti cum si daca sa o faceti.IMPORTANT: totul e reversibil (inafar de moarte, evident), totul sta in puterea voastra. Orice alegere ati face, puteti realege ulterior. Important e sa traiti asa cum vreti. Nu va cramponati de ce spun altii. Nu incercati sa faceti ceea ce fac altii doar pentru ca e la indemana si comod. Spuneti stop si urmati-va visul, oricare ar fi acesta. Se poate. Pe cuvant. Iar daca veti descoperi ca visul nu corespunde cu realitatea, remodelati-l. Cum va convine. Pentru ca puteti.

Mai am multe de spus. Multe de scos din camara sufletului meu. Nu pot inghesui totul intr-o postare, desi cuvintele vin navala. Idei amestecate, asa cum  explodeaza din mine acum, fara o logica, fara sa le chem. Le mai adun si revin. Sa va mai spun. Sa ma aliberez eu si sa va dau sansa sa va regasiti sau nu, sa puteti alege vazand si ce aleg altii si cum le e. Ajuta? Nu stiu, dar asta simt nevoia sa fac acum. Ma ajuta pe mine. :)

Ceapa verde (chives) si busuioc

Ceapa verde - chives scria pe pliculet si busuioc - la cca 2 sapt de la plantare, nemutate din locul de la geam, deasupra caloriferului, udate zilnic pana au aparut, la 2 zile acum. Mai departe nu stiu ce ar trebui sa fac cu ele, in pliculete era nr de seminte recomandat pt acel ghiveci :), deci probabil le las asa si tin pumnii sa se faca tufa, ca in poza :))).

Seminte - partea a 2-a. Rasaduri.

Si uite si primele mele rasaduri cu semincioarele de la Iuliana - Bucuresteni mutati la sat : rosii galbene cireasa in forma de para si ardei iuti rosii

Sa vedem, sa vedem, ce-o sa iaaaasaaa :))

Multumiri, seminte si-un zambet

De curand s-a incheiat concursul organizat de Simona Fusaru - http://fusaru.blogspot.ro/ - careia nu pot decat sa ii multumesc pentru initiativa. Si printre castigatori, probabil datorita entuziasmului si spaimelor mele :), m-am numarat si eu. Si aici trebui sa ii multumesc Iulianei - http://iulianai.blogspot.com/ - care m-a dotat cu seminte si cu un zambet maaare ! Abia astept sa incerc primele rasaduri - cred ca voi merge pe varianta plantarii sin tavite alveolare - aka ... cofraje de oua :))). Culmea e ca m-a nimerit la fix cu tomatele galbene in forma de para, chiar ieri, inainte sa ajunga plicul, ii spuneam sotului meu sa caute seminte, rasaduri, ce-o gasi, doar sa imi faca rost. De ce? Pt ca in copilarie le-am descoperit ca pe un miracol printre rosiile pe care le stiam mari si rotunde si... rosii, culmea :)) si acum imi trezesc amintiri dragi de pe campul din spatele casei.
Asadar multumesc, cu toata sinceritatea, celor 2 fete minunate. Acum ceva vreme n-as fi crezut ca niste seminte, pe care le vedeam mai degraba bune de rontait, imi pot produce bucurie. E senzational cum astepti sa le vezi, sa le semeni, sa creasca ceva din ele. Sper sa nu o dau in bara si sa experimentez si bucuria primei salate de tomate din productia proprie :).

Acum nu imi ramane decat sa caut si restul soiurilor la care visez. Se pare ca soiurile traditionale, romanesti, sunt greu de gasit, usturoiul spre exemplu e o provocare :). Dar pe langa astea, imi doresc si acei morcovi colorati: mov, negri, rosii, albi (obsesie ramasa de la Jamie Oliver si emisiunile lui prin gradina) si oricate soiuri de tomate voi putea identifica. Evident ca in primul an nu voi reusi sa fac tot ceea ce imi propun, dar incep cu bucurie acest drum cu semintele primite in plicul Iulianei.

Doamnele acestea ar trebui sa stie, daca nu o stiu deja, ca si ele au fost un element decisiv in mutarea noastra la curte, la tara, ca ne-au dat avant si curaj si ca am impresia ca fac acelasi lucru pentru multi. Cand le descoperi bucuria de a fi aproape de pamant, cand le simti naturaletea si incantarea cu care povestesc despre animalutele din curte si "copiii" cu radacini si frunze, despre cerul mai instelat decat ni-l inchipuiam, despre cafeaua savurata cu roua pe picioare... ce naiba sa mai cauti in marea metropola? :)

Paine de casa

Am invatat sa fac paine de casa. Fara masinaria aferenta, ca s-a stricat de Craciun. Doamne, mandra sunt de mine ! Incep sa am incredere ca o sa invat si alte lucruri la care doar visez acum... Miroase a paine, a cald, a dulce si se simte iz de primavara. Si imi fuge gandul la camp, la gradina, la casuta si curtea pe care le simt din ce in ce mai mult ale noastre. Numar zilele pana cand va trebui sa plantam la modul serios una alta, pana cand vom avea gaini si rate. Culmea, nu simt niciun imbold de a-mi innoi garderoba, de a ma machia si a face o plimbare prin Centru, in Club, in cafenea sau mai stiu eu ce se presupune ca ar vrea o femeie moderna. Dar vizualizez cizmele de cauciuc, sapa, pamantul gras si cucurigu-ul cocosului ce va sa vina... :)

Lucrari de primavara

Desi suntem pe dinafara ca si practica in domeniul agricol, cu o documentare serioasa de pe net si de la Viata Satului si o incantare fara limite pornim lucrarile de primavara! Nu va pot spune cata placere simt vazand cum se nasc straturile cu ceapa, cum din camp virgin se transforma in teren destelenit si apoi incet incet in gradina - sa dea Dumnezeu roditoare !

Am initiat un strat cu ceapa, cu planuri pentru inca 5-6 cu siguranata - suntem mari consumatori. Habar n-am ce productie vom obtine, nu stiu cat iese per metru patrat, per kg de arpagic, dar banuiesc ca vom descoperi in timp. Andi si-a sapat cu ajutorul nostru primul LUI strat ! Da, Andi, pe care abia il desprinzi din fata tabletei, a semanat salata verde, busuioc, morcovi si ceapa, de care va avea el grija :). Planuieste si ceva catraveti si rosii, a inceput sa fie fan salate :). Ba le-a pus si muzica, sa creasca mai repde si mai frumos ! :)

Curatam si pomisorii, copaceii, ne facem locsoare de odihna la umbra, dam viata noua unei curti neglijate (din motive de inteles) atatia ani. Ne-au venit si ajutoare, de voie, de nevoie :)) - dar am senzatia ca le-a placut sa experimenteze putin din viata asta simpla, aproape de pamant. Sub un cer inorat, cu o ploaie marunta, n-am simtit cum a trecut timpul ieri.

Avem si oameni la munca, la scos via batrana si cea care e cumva in plus, pe locul unde vom construi, unde vom tine gainusele, unde vor mai fi straturi de legume si flori. Urmeaza, in paralel cu ammenajarile agricole, sa ne apucam si de cele gospodaresti, de la fosa la casa, de la casuta pasarilor la cutia de compost, plus o tura exemplara de plantat pomisori. Narcisele sunt aproape inflorite deja, iar o parte din vie e impanzita de ele, va trebui sa le transplantam in zona de gradina de flori.

Mai ales din lipsa de timp - nelocuind inca la fata locului - se simte nevoia de o motosapa, cu care ne vom dota in cel mai scurt timp. Nu de alta, dar la cate idei de plantat avem nu cred sa ne ajunga o primavara ! :))

Am un avant ceva de groaza, astept zilele insorite ca un copil fericit !

http://fusaru.blogspot.ro/2014/02/daca-e-februarie-merge-un-concurs.html

N-am priceput eu tare bine ce si cum, dar e clar ca va invit la concursul; organizat de Simona Fusaru :)

Vreun sfat pentru obtinere tufa de patrunjel zdravana ?

Prima productie :)

GEM DE MACESE - Duduca Lulu 

Pret: 18 lei
Oferta promo: la 3 borcane doar 45 lei
Stoc limitat: 11 buc.

Natural, fără zahăr
Produs Homemade
Cantitate: 300 g +/- 15 g
Produs la: 13.01.2014
Ingrediente: măcese, apă, îndulcitor natural din Stevie (0.16 g / 100 g pastă)

Produs homemade, preparat cu grijă în condiţii igienice, pasta de fructe trecută de 2 ori prin sită fină, pentru a evita trecerea oricărei urme de seminţe sau puf.

Valorile nutritive medii pe 100 g fruct: 117 cal, 4.1 proteine, 1,2 grăsimi, 21,8 carbohidrati

Măceşul
(Rosa canina) este o specie din genul Rosa, înrudit cu trandafirul. Fac parte din grupa „fructe de pădure”, deoarece producţia de măceşe se obţine aproape în exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Măceş (Rosa canina L.), Răsură, Ruje sau Trandafir sălbatic.

Măceşele conţin foarte multe vitamine, în special vitamina C, dar şi vitaminele B1 şi B2, K şi PP. Ceaiul de măceşe stimulează pofta de mâncare, întăreşte imunitatea organismului şi este vasodilatator.
Conţinutul ridicat de vitamina C şi a altor substanţe, asigură funcţionarea normală a organismului, întărirea sistemului imunitar şi un flux sanguin mai bun.
Măceşele conţin: apă 49%, zaharuri 21,0%, proteine 3,6%, acizi 3,5% (în acid malic), celuloză 23,0%, substanţe minerale 2,8%, provitamina A, (500-5000 mg la 100 g pulpă în funcţie de specie), vitaminele B1,B2, E, K şi P (sub formă de flavonoglucozide), precum şi urme de vitamină PP. Uleiul seminţelor de măceşe conţine vitamina F (acizi esenţiali: acidul linolic, acidul linoleic şi acidul arahidonic). Acizii din măceşe (malic şi citric, îndeosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C. În măceşe se mai găsesc compuşi terpenici, ca betulina, precum licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprimă culoarea roşie-portocalie.
Macesele au de 50 de ori mai multa vitamina C decat citricele si de 200 de ori mai multa decat merele.

Proprietăţile Măceşelor:
- Întăresc sistemul imunitar.
- Vitamizant, tonic, astringent, colagog, coleretic, vasodilatator arterial, antilitiazic, antiinflamator intestinal.
- Măresc permeabilitatea şi elasticitatea capilarelor, acţionând pentru normalizarea circulaţiei periferice.
- Intervin favorabil în respiraţia tisulară, în reacţiile fermentative, în procesul de eliminare a toxinelor din corp.
- Stimulează contracţia vezicii biliare şi a căilor biliare, provocând golirea conţinutului lor.
- Impiedică formarea calculilor renali.
- Vindecă inflamaţiile.
- Completează necesarul de săruri al organismului.
• Ele sunt recomandate mai ales pentru convalescenţi şi copii.
• Măceşele sunt eficiente în avitaminoze, tulburări de circulatie periferică, leucemie, calculoza renala, colite, enterocolite, afecţiuni hepatice, litiaza biliara.

Consumate regulat, preparatele de măceşe devin o adevărată armă în lupta cu răcelile şi infectiile, datorită continutului mare în vitamina C naturală, care întăreşte imunitatea organismului şi-l ajută să reziste la infectiile respiratorii atat de frecvente in sezonul rece.

Stevia, care nu are nicio legătură cu ştevia, şi-a căpătat în ultimii ani reputaţia de înlocuitor sănătos al zahărului şi al altor îndulcitori nocivi, cum este aspartamul.

Indulcitorul se extrage din frunzele plantei Stevia rebaudiana, o planta salbatica din zona Americii de Sud (Paraguai si Brazilia), cultivata mai apoi in toata lumea (Japonia, China, Mexic si chiar SUA). Planta a fost folosita inca de acum 1500 de ani de popoarele native din aceste regiuni, care o striveau si o fierbeau pentru ca mai apoi sa o foloseasca ca si indulcitor la bautura traditionala numita mate.
Extractul de stevia are zero calorii, asa ca iti mentine silueta!
Extractul de stevia este promovat ca fiind o varianta sanatoasa nu numai la zahar, dar si la alti indulcitori artificiali (zaharina, aspartam), considerati periculosi pentru sanatate, in opinia unor specialisti. Un mare avantaj al indulcitorului din stevia este ca are zero calorii si zero carbohidrati. Extractul de stevia este de 10-15 ori mai dulce decat zaharul normal. Daca este procesat, acesta ajunge chiar sa fie de 300 de ori mai dulce decat zaharul. Poate fi achizitionat sub forma de pudra, lichid sau chiar si frunze.
Este naturală? Potrivit medicului Tana Amen, autoarea cărţii „The Omni Diet“ (Dieta cu de toate), citată de healthland.time.com, „strict tehnic, extractul de stevia nu este în întregime «natural», fiindcă procesul prin care se face extractul presupune rafinarea cu etanol, metanol şi apoi cristalizarea (în cazul extractului sub formă de cristale). Dacă nu mesteci frunzele propriu-zise de stevia, nu vei beneficia de un produs 100% natural şi pur“. Totuşi, prin comparaţie cu îndulcitorii artificiali, cum este aspartamul, „extractul de stevie trece printr-un proces de ultrafiltrare ulterior, pentru îndepărtarea alcoolului cu care este rafinat. Rezultatul este, deci, un îndulcitor mai puţin procesat şi mai sigur pentru sănătate. Aşadar, aceasta este cea mai bună opţiune din ceea ce există pe piaţa îndulcitorilor în acest moment“, explică Amen.

„Până acum, stevia chiar pare să fie cel mai sigur îndulcitor. Nu există niciun studiu negativ recent, ba, mai mult, unele cercetări arată că extractul de stevia ar fi benefic pentru reglarea nivelului glicemiei“, spune Tana Amen.

Magiun :) de macese - prima productie 2014

Ei, cu ajutorul vostru a venit si momentul sa prezint prima productie pe 2014 de pe campul propriu - mai mult sau mai putin, nu-s sigura unde e capatul, se poate sa fi trecut si la vecinul :))). Un gem de macese ce aduce mult cu maginul de prune de la bunici. O nebunie, fantastic de bun, trece in top 3 la preferinte. Lejer afumat - ca m-am luat cu treaba - parca e mai bun ca orice ! Cremos, fara puf si seminte.... imi trebuie clar un storcator ceva specializat sau macar o sita de dimensiuni rezonabile, ca le-am rezolvat cu strecuratoarea de ceai :)).

La cules... si-un foc de tabara :)

Le-am cules, am macese si paducel sau fgerghine sau asa ceva. Din macese o mini dulceata, din gherghine un mini vin. Buna si asa putin, productie de iarna :))

Munca, arta, fitness, noroi, buruieni. La scos de vie

La debut de an, in loc de sala de fitness si plimbari in natura am ales sa facem o tura prin gradina proprie, sa dam jos parte din sarmale. Si ne-am apucat de scos buruieni si via ce nu ne face trebuinta; dar mai raman vreo 600 m din 1000 :). Am redescoperit placerea muncii si durerile de spate - cu un zambet si o incantare pe care nici nu le banuiam.

Acum facem planul pentru primele 20 galinacee din primavara :).

In loc de La multi ani !

Cum niciodata nu m-am priceput la urari mestesugite, mai bine va povestesc de-ale noastre, cu voi in gand si cu speranta mari pentru anul ce a inceput. :) Fie el asa cum il doriti !

Revelion After-Party

Cum noi suntem familisti si cu bebe in dotare, in lipsa de bone sau bunici la indemana, evident ca ne-am petrecut trecerea dintre ani acasica, batraneste, linistit. Nu fu' rau, ca prietenii erau pe FB, i-am gasit, ne-au gasit, ne-am urat am baut traditionalul pahar impreuna, cu sotu' si pruncu' mare (ca cea mica cedase pe la ora 22.20) am ciocnit, am aruncat bilule pocnitoare de la geam, admirat artificii la vecini, tot tacaml. Dupa o zapare de pe un post pe altul ne-am pus la punct si cu programul TV de Revelion, Rebelion, Tevelion etc. Buuun ! Drept urmare, spre ora 2 ne-am cam retras la nani, ca varsta isi spune cuvantul, deh. Si cum atipeam eu asa, cu burta plina, sar ca arsa la 2 m in sus; se darama blocul !... In juma de minut m-am prins ; nu era asta, nu era cutremur, nu venea tsunami. Era vecinu', atat. Care am descoperit ca e meloman si inca unul petrecaret. Si surd, banuiesc. Brusc, asa. Probabil se intorsese de undeva din Piata Constitutiei si stiti si voi, "The Show must go on ! " Si zic eu ca nevasta incerca sa-l tempereze, ca muzica se tot auzea in surdina si apoi iar sareau geamurile blocului... Asa ca, omu' fiind cu siguranta odihnit si nevasta pe pozitii, toata noaptea am avut reprize de atipeala - salt mortal. Si petrecerea mea cotinua, ca la 8 dimineata Lulu mi-a dat o trezire glorioasa, la 8.30 faceam baie la matz, ca azi noapte, pesemne din cauza vecinului meloman s-a bagat patrupeda fix in soba-semineu si a iesit neagra ca un drac, la 8.40 dadeam cafeaua in foc si acum dau mancare la fetita vesela fara somn, ce a cerut de la prima ora sa o imbracam cu rochita de aseara, ca asa se cade in prima zi din an, sa fii gatit si aranjat. La multi ani cu sanatate, mie mi-e somn... prima zi din an, cum prind ocazia, o dorm ! :))

Si pentru ca Suflet de Gradinar mi-a deschis ochii, imi dau seama ca vom avea un an norocos, ne-a iesit hornarul in drum de la prima ora ! :)))

Si daca cineva stie cu ce iese funinginea din matz, sa ridice o manuta ! :)