Se afișează postările cu eticheta mutarea la tara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mutarea la tara. Afișați toate postările

vineri, 18 octombrie 2013

Gandul - profund, evident - al zilei

Stai ca intai ma intreb daca formularea din titlu e corecta gramatical si la ora asta nu pot determina. Sa ma traga cineva de maneca, urechi, hainuta, daca nu e. :)

Neatza ! Nu stiu cum se face, dar cum simt mirosul cafelei, nici nu trebuie sa o gust, devin filosoafa :)) Cu cat mai devreme ma trezesc, cu atat mai profunda sunt :)))

Asadar gandul adanc al zilei de azi: Ma, parca nu fu prost ala de zise Traieste clipa !... Pai stai si te stresezi ca ...(adaugati voi: boul, vaca, vitelul ... ceva), te cramponezi de tampeniile pe care le-ai facut candva, nu te prinzi ca azi esti fericit - ca te gandesti daca vei fi happy maine. Lasa-le naibii de ganduri si bucura-te de ceea ce ti se intampla acum. Nu ti se intampla nimic bun? Autoconvingere ! Placebo! Baga acolo, zi ca esti fericit ca respiri, ca te-ai trezit, ca trece ! Acu' nu esti nebun cu totul sa nu iti faci planuri de viitor, dar fii oricand dispus sa le modifici in asa fel incat sa te coafeze Esti genul care nu poate dormi noaptea daca nu isi face planul cincinal? Pai bucura-te ca il poti face ! Si lasa loc pt schimbari, oricand; viata e ori un rahat ori o aventura, depinde cam de unde o privesti. Da-ti voie sa savurezi si produsul mai sus mentionat , ca vremuri grele vin oricum macar o data in viata si Get over it ! Nu zic sa fii nesimtit sau nesimtitor, ci sa vezi luminita aia de la capatul tunelului si cu ochii inchisi ! Na !

Si va anunt cand imi trece , cand devin din nou pesimista si negativista - de fapt asta e specialitatea mea :)))

joi, 17 octombrie 2013

Prea bun, prea ca la tara :)

Si... start casuta !
Curtea din fata, cu vie cu tot
La gutui
La cules de banane :))
Si din productia de struguri... ultimii ciorchini din cca 1000 m vie (da, nu stiu nimic despre vie, sunt 4 soiuri de struguri si muuulti... araci? asa s-or chema?)
Cu bardita in actiune - la marcat de limite (ale terenului, nu e pt spaima vecinilor :)) )
Una din cele 5 gutui ramase prin pom
Si ultimul buchet de flori din gradina
Umbra de la vara
Cele 2 puncte umane marcheaza capatul din spate al "mosiei". De la jumate. Initial nici nu am stiut ca avem atata teren... Oare ce om face cu el???
Si in dreapta in spate, undeva intre pomi, e casa, poza de la aceeasi jumatate
Si, evident, splendoare in iarba... uscata :))
Cu vedere la drum (pe unde am aflat ca deja avem canalizare si apa curenta, nou noute, de aia e drumul ca transeele - si cica dupa ce ii da drumul vine si asfaltul)
Va urma... Pt ca ne mutam intr-o luna jumatate. Vine distractia cu varuit, igienizat, mochetat si amenajat baie, toate provizorii. dar am si soba cu plita !!!! Unul din visele mele s-a implinit ! Matza imi lipseste si un caine. Pt inceput... Ca gainile mi le iau la primavara. Incepand cu Kinga (roscata) si Helga (blonda) si Hans (cocosul, evident). Stiu ca va urma Olga si apoi ne orientam, ca ne trebuie macar 4 oua, dar nume nu mai avem ! :)

miercuri, 2 octombrie 2013

Oficial...

Oficial suntem.... homeless :)). Am semnat, am vandut. Acum urmeaza sa cumparam. Inca nu simt nimic, sunt amortita. Dar stiu ca imi va fi greu sa imi parasesc primul camin dupa 14 ani, locul unde au venit cei mai minunati 3 copilasi, locul unde a inceput drumul alaturi de omul iubit, unde m-am transformat din copil in femeie, unde viata mi-a dat cele mai frumoase dar si cele mai dure lectii...

Insa visul nostru e mai aproape de concretizare. Ce aproape ! Acu' nu mai avem de ales ! :)))) Hei-rup si curaj, gata! Vine o perioada de chirie, o perioada de constructii, santier, nervi (sigur, sigur, ca ma cunosc), drumuri intre casa, chirie, scoala, Baumax, Dedeman, Brico si care or mai fi.... Da, da, or sa ne iasa ochii ! Si o sa ne placa !!!!

Dar deja imi fac planuri pentru mustul de anul viitor, caldura semineului, gratare cu prietenii (care ne-or mai calca pragul). Visez si astept...

luni, 23 septembrie 2013

Traieste-ti propria poveste !

Suna pompos, ca un slogan de multinationala in plin boom economic sau reclama la bere sau la asigurari, nu? Dar am ajuns la concluzia ca iluzia fericirii, a visului implinit ne-o cream singuri si viata e atat de frumoasa sau ticaloasa pe cat vrem sa o vedem. Fii propriul placebo, impune-ti sa traiesti acel vis frumos, pe sistemul "americanesc" - "I think I can" :)

Timp de ani am contemplat ideea mutarii de la bloc la casa, din Bucuresti undeva inafara lui, cu teama si ca pe un vis irealizabil. Irealizabil nu pentru ca nu as fi putut, ci pentru ca ma inspaimanta schimbarea. Orice argument, oricat de valid, puternic si incurajator in sprijinul acestui proiect se darama in fata fricii de necunoscut. Urasc sa imi mut cuibul, imi iubesc confortul, oricat de precar ar fi el intr-un apartament de cca 60 mp. Sa las vanzatoarea de la tutungerie, doamna de la ziare, tanti de la cafea, prietenii din parc alaturi de care imi petrec ore intregi zilnic, mai toti amicii si prietenii toti ciucure in zona in care locuiesc.

Insa acum 2 ani viata mea s-a rasturnat, s-a dat peste cap orice contor si a luat-o de la zero, efectiv. Acum 2 ani ne-am pierdut in mod brusc si zapacitor si ... nu stiu, nu pot descrie in cuvinte mai cum - baietelul in varsta de numai 3 ani. Si undeva s-a produs un declic in mine... Nu o sa va vorbesc de durere si de dor, orice parinte sau orice om intreg poate realiza devastarea... Insa asa am invatat ca viata trebuie traita fix asa cum o vrei, fara a duce povara dorintelor altora, fara a te lasa tarat intr-un vartej in care nu te regasesti, poate cu frica, dar cu o frica pe care o controlezi. Esti obligat fata de tine si fata de copiii tai daca ii ai sa faci exact ceea ce te ajuta sa te simti bine ! Cea mai buna metoda de a scapa de spaime si tenebre e sa te confrunti cu ele, sa le tii piept si sa le traiesti, ca sa dispara undeva in fundal.

Drept urmare, pentru prima oara in viata, in mod paradoxal am curaj si am incredere ! Am decis sa facem pasul, sa ne mutam la tara, aproape de Bucuresti, ce e drept, sa ne luam teren mare, sa ne apucam de renovat, construit, plantat si toata nebunia. Da, apartamentul e in curs de vanzare, casa e in curs de cumparare, se pare ca ne parasim cuibul din ultimii 14 ani, primul nostru camin. Ne luam cei 2 copii, lucrusoarele si plecam. Vom vedea ce va fi... Putem oricand sa facem hei-rup-ul inapoi :) - e mare lucru sa realizezi ca ireversibila e doar moartea, restul sunt ajustabile dupa cum iti doresti, oricat de complicat ar fi pana la urma. Spaimele... vin cu mine, dar undeva intr-un buzunar mic mic in spatele rucsacului.

Astept cu emotie si speranta nebunia turnarii de fundatii, tras de apa, fosa, curatat via, primul caine, primele gaini, prima roua (sau bruma) din noua noastra curte. N-am nici cea mai vaga idee daca ma voi adapta, daca imi va si place cand visul se va materializa, dar vad bucuria baietelului cel mare (9 ani) cand isi face planuri despre ce va face la curte, fericirea fetitei (1 an) cand vede catei, pisici, pasari si prind aripi. Cred ca le ofer exact ceea ce au nevoie. Vor avea timp si de betoane, cluburi, mall-uri si tot tacamul, dar acum vreau sa isi traiasca o copilarie de poveste, o copilarie uitatata de multi; constat ca azi viata la tara e un potential cosmar, ceva de evitat, ba o rusine chiar pentru multi, ideea de munca in curte e asociata cu saracia si un tip de sclavagism si decadere. Eu asta caut ! O reintoarcere la simplitate fara a renunta la confortul vietii moderne. O sa va mai povestesc ce visez si cum si o sa va spun si daca realitatea poate fi contorsionata sa corespunda imaginatiei. Asta incerc practic, un experiment :). Ai scenariul povestii fericite si il transformi in viata ta....