duminică, 26 noiembrie 2017

Duminică

Trop, trop... pasii se taraie greoi prin ceata moale si lipicioasa. Trop, trop - mintea se-ntinde si ea alene la drum. Stropi microscopici invaluie tot, se prind strans, sufocant, de fire de par, de obrajii incinsi, de vesta gri, de gardul negru cu miros de zgura.

"Buna dimineata!"
"Buna dimineata!'' raspunde femeia cenusie, cu un sasait infundat, ca un ecou, prin haurile gurii stranse punga.
"N-ai zece mii? Sa-mi iau si eu o cafea din aia la pahar."
"N-am!" zice gandul nauc.
"Acum nu, am plecat asa, fara nimic.", raspund cu mainile atarnate in lateral a paguba, balanganind sacosa rosie de care uitasem.

Trop, trop - cu ochii pironiti in harsaitul ud al ghetelor de plastic transparent, cu gandul impletit in dungile sosetelor alb-negru.
Din urma, de departe, se aude: "Pe la 12 ma duc la mortul ala. Ca acolo..." si glasul se stinge inecat in ceata deasa.

Trop, trop - se-ndeparteaza si pasii incaltati in ghete roz de ploaie, se-ndeparteaza si ganduri si priviri. Harsaitul infundat vine cu mine, tot mai adanc pe ulita cu asfalt aproape proaspat, in umezeala de duminica a satului amortit.

Trop, trop... "Poate altadata..." canta ecoul sufletului meu.

26 noiembrie 2017, Acasa, in sat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc!