vineri, 15 ianuarie 2016

La macese

Despartindu-ma cu greu de aroma cafelei si de caldura ca o plapuma de puf din casa, cu gandul la soba ce o voi regasi duduind sub dogoarea focului, ma indrept spre iesire. Ma uit cu ciuda la vremea mohorata, la norii apasatori ce ma asigura ca o sa ploua si-mi adresez cateva apelative interesante ca nu m-am mobilizat sa fac asta ieri, pe soarele ala aproape primavaratic. Asadar imi indes o caciula pe cap - obicei nou, de cand m-am mutat la curte, indes si prin buzunare manusile, telefonul, castile si vreo doua pungi de plastic (ca sigur daca iau una se rupe; cand o car si pe cea de rezerva nu se rupe nimic, evident), pe langa alte o gramada de chestii pe care nu stiu de ce le port dupa mine: gumite, servetele, bani,  vreo doua surprize de la oua Kinder si cateva ambalaje pe care nu stiu de ce nu le arunc. Si o iau la pas spre capatul satului simtind deja primii stropi razleti si un vant ce se impinge tot mai teapan in spinarea mea. Se vad in zare tufele tepoase de macese si ma echipez corespunzator: manusile pe maini, apoi manusile jos de pe maini ca am uitat sa imi pun castile si sa setez postul radio pe telefon, iar imi pun manusile si, in ritm de Buzdu si Morar si cu vantul in ceafa ma pregatesc de treaba.

Dupa vreo 15 minute de lupta acerba cu spinii ce ma trag ba de maneci, ba de piept, ba imi smulg caciula din cap, ajung la concluzia ca Buzdu si Morar n-au chef de cules si ma calca pe nervi. Asa ca scot castile, dau jos manusile, pun castile in buzunar, bag si manusile tot acolo si caut o tufa nu chiar asa inalta, ca m-am saturat sa tot constat ca imi lipsesc 2-3 cm. Mai fac cativa pasi, constat si ca am pierdut manusile, ma intorc. Ploaia ma sacaie, vantul imi vajaie acum pe sub gluga si cred ca ma latra niste caini.

Cu ciubotele pline de noroi si punga nesatisfacator de plina intorc drumul spre casa, de asta data in muzica de varii zburatoare si Cerberi ai nimanui, taraind din cand in cand cate un picior, cand pe o parte, cand pe alta, pe cate un petic razlet de zapada. Nu de alta, dar odata ajunsa in sat, asa, cu caciula pe o parte, cu gluga hlizita in vant, geaca sfasiata lejer pe alocuri si pamant clisos ca o pereche de labe de urs mi-e ca ma confunda cainii din sat cu vreun Yeti autohton.

Asadar maine fac gem de macese. Natural, cu fructe sanatoase culese cu sudoarea fruntii, cu atat mai valoroase si vitaminizante si energizante! Astept cu interes sezonul murelor!

3 comentarii:

  1. wouauu...esti o temerara...nici nu m-am gandit vreo data ca si acum se poate face eciumpeci de macese.... si cate ai cules???wouauu!!inca o data..

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Merci. Cica pentru gem acum e perioada optima de cules, dupa primul inghet. Pentru alte preparate pana in noiembrie. Vreo catteva kg

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Merci. Cica pentru gem acum e perioada optima de cules, dupa primul inghet. Pentru alte preparate pana in noiembrie. Vreo catteva kg

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!