sâmbătă, 26 decembrie 2015

Sarbatori la tara

Nu, nu seamana cu cele din copilarie. Nici eu nu mai sunt cea care eram, nici sudul nu-i ca Buchenwald. Si totusi nici ca Bucurestiul. Jumari, slanini, carnati, caltabosi (ratati), porci pe altarul stomacului si al traditiei peste tot in sat. Miros de fum de soba, de afumatoare, de ultime gramezi de frunze moarte. Neata Los in ajunul Ajunului pe post de colind, cete de copii, covrigi de Buzau sau asemenea, mere, nuci, ocazionala para si uneori rarissima punga de sticksuri. Si-un leu, ratacit undeva intre traditie si modern.

Pomeni pe farfurii ce anul viitor cer etichete sa stii ce si unde returnezi, o prima intalnire cu turtele impartite in Ajun (paine, vin, zahar, nuca). Animale burdusite cu de toate, gaini practic rotunde si totusi mereu cersetoare (bantuind pe la un 3 dimineata prin curte, pe la usi, la lumina cvasi chioara a becului de la intrare), pisici si caini dornici de portia de iubire ratata in iuresul pregatirilor intotdeauna prea mari si prea obositoare.

Luna rece, luna mare atarnand deasupra curtii aproape curate si foc duduind in soba de teracota, caldura buna si intima in casa si dinti clantanind pe hol la o tigara in mirosul carnatilor atarnati ostentativ parca pe un vechi si altfel inutil suport de cadita de bebelusi. Afumatoare facuta in pripa in cinstea slaninilor si a carnosilor mai sus pomeniti, lemne taiate la ferastraul circular, miros de brad asa cum de ani n-am mai simtit.

Nu simt Craciun, simt bine, cald, acasa, familie, copii; cu portia corespunzatoare de calcare in picioare la cumparaturile ante-craciunesti, drumuri si trafic infernal - de unde si acest ACASA bun de dupa.

Soare ca de Paste, aer plin, rece dar nu prea, copii, sotron, tanti multe pe scaune, la colt, in soare, creta, asfalt, ceapa verde in ascensiune, scanduri uitate prin gradina, frunze moarte - covor intentionat, Roro scapat din lant si iertat de prizonierat o vreme, ca-i Sarbatoare. Foame perpetuua fara foame - as mai manca ceva dar nu intra, cozonaci, salata "buf" si sarmale (din carne cumparata, ca am uitat sa dezghetam bucata de Ghita menita lor), bilute de cocos si salam de biscuiti si somn de pranz ca un prunc ce-a alergat o zi prin primavara-iarna asta, culcat in soare si trezit buimac pe intuneric.

Craciun fericit - nu stiu a face altfel de urari.

8 comentarii:

  1. Bucurii! Si liniste si voie buna! Mutlumesc pentru ca scrii! Sa aveti un an minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intorc cu drag si bucuriile si linistea si voia buna :).

      Si mai ales acest "Multumesc". Ca aveti rabdarea de a ma citi. :)

      Ștergere
  2. La multi ani si un An Nou plin cu de toate! M-am amuzat citind postarea. :)
    Ce frumos ai scris si descris! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. un an nou cu mult mai multe bucurii, cu liniste si roade bogate sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase randuri, imi amitesc de anii cand mergeam la rude la ţară de sarbatori. Noi am imbatranit iar ele nu mai sunt printre noi. Raman doar amintirile frumopase. La multi ani pentru Noul An, multa sanatate, putere de munca si realizarea dorinţlor.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!