vineri, 28 februarie 2014

Multumiri, seminte si-un zambet

De curand s-a incheiat concursul organizat de Simona Fusaru - http://fusaru.blogspot.ro/ - careia nu pot decat sa ii multumesc pentru initiativa. Si printre castigatori, probabil datorita entuziasmului si spaimelor mele :), m-am numarat si eu. Si aici trebui sa ii multumesc Iulianei - http://iulianai.blogspot.com/ - care m-a dotat cu seminte si cu un zambet maaare ! Abia astept sa incerc primele rasaduri - cred ca voi merge pe varianta plantarii sin tavite alveolare - aka ... cofraje de oua :))). Culmea e ca m-a nimerit la fix cu tomatele galbene in forma de para, chiar ieri, inainte sa ajunga plicul, ii spuneam sotului meu sa caute seminte, rasaduri, ce-o gasi, doar sa imi faca rost. De ce? Pt ca in copilarie le-am descoperit ca pe un miracol printre rosiile pe care le stiam mari si rotunde si... rosii, culmea :)) si acum imi trezesc amintiri dragi de pe campul din spatele casei.
Asadar multumesc, cu toata sinceritatea, celor 2 fete minunate. Acum ceva vreme n-as fi crezut ca niste seminte, pe care le vedeam mai degraba bune de rontait, imi pot produce bucurie. E senzational cum astepti sa le vezi, sa le semeni, sa creasca ceva din ele. Sper sa nu o dau in bara si sa experimentez si bucuria primei salate de tomate din productia proprie :).


Acum nu imi ramane decat sa caut si restul soiurilor la care visez. Se pare ca soiurile traditionale, romanesti, sunt greu de gasit, usturoiul spre exemplu e o provocare :). Dar pe langa astea, imi doresc si acei morcovi colorati: mov, negri, rosii, albi (obsesie ramasa de la Jamie Oliver si emisiunile lui prin gradina) si oricate soiuri de tomate voi putea identifica. Evident ca in primul an nu voi reusi sa fac tot ceea ce imi propun, dar incep cu bucurie acest drum cu semintele primite in plicul Iulianei.

Doamnele acestea ar trebui sa stie, daca nu o stiu deja, ca si ele au fost un element decisiv in mutarea noastra la curte, la tara, ca ne-au dat avant si curaj si ca am impresia ca fac acelasi lucru pentru multi. Cand le descoperi bucuria de a fi aproape de pamant, cand le simti naturaletea si incantarea cu care povestesc despre animalutele din curte si "copiii" cu radacini si frunze, despre cerul mai instelat decat ni-l inchipuiam, despre cafeaua savurata cu roua pe picioare... ce naiba sa mai cauti in marea metropola? :)

6 comentarii:

  1. Sa fi sanatoasa si tu si bebeii, sa te bucuri de ele.
    Cand vei trece la next level, adica la anul, iti voi trimite si altele mai greute, tocmai pt a fi sigura ca nu vei irosi nici o samanta din soiurile vechi si pretioase.
    Si asa cum ti-am spus, cand ai nevoie de ceva suna-ma sau da-mi un mail. Nu spun asta din politete, chiar asta vreau sa faci :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca vrei iti pot trimite si eu rosii inima de bou, roze si portocalii, sunt recoltate de mine anul trecut si nu am folosit chimicale. Scrie-mi pe adresa aureliatruca@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti doresc un inceput de drum minunat si sa te bucuri asa cum ne bucuram si noi, chiar daca suntem mai " batrani" in acesta meserie, dar suntem vesnic tineri in entuziasm. Gradinaritul este o minune si inveti acest lucru incetul cu incetul, cand deja devii dependent.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc tuturor pentru bunele intentii si gandurile bune :) Nu risc anul asta sa stric bunatate de seminte, la anul voi avea loc special amenajat pentru rasaduri. Deocamdata fiind in chirie sun intr-un tranzit si un provizorat care ma omoara cu zile...

    @Aurelia Truica, daca ramane oferta valabila... la anul nu refuz , multumesc mult !.

    Da, invat, invat zi de zi si incep sa inteleg ca va trebui sa accept si esecurile si realizarile in aceeasi masura, pana cand experienta isi va spune cuvantul. Pana atunci asimilez fiecare cuvintel, fiecare sfat, cu zambetul pe buze si din ce in ce mai mult entuziasm.

    RăspundețiȘtergere
  5. cand am hotarat noi sa lasam orasul in urma, lumea ne spunea ca suntem nebuni si nici gand sa ne sustina, doar ne prezentau scenarii apocaliptice. am scris pe blog despre "aventura" avand convingerea ca nu suntem singuri, in dorinta ca macar unui singur om sa-i fiu un "sprijin", fie el si de la distanta. cam dupa un an si jumatate, un cititor - gabi - a intrat pe blogul mai multor "oraseni la sat" si efectiv ne-a prezentat unul altuia :) (initial, am tot cautat pe net despre oameni cu aventuri ca ale noastre, nu erau, blogurile de gen au aparut primele prin 2010-2011)
    iti urez spor si impliniri cu primul tau an gradinaresc. si ma bucur tare pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Desi prin cuvinte directe mai toti ne incurajau, din ton si aluzii subtile am inteles ca fiecare ne arata ce miscare catastrofala facem, inclusiv parintii, prietenii, strainii... Da, ni se spune "Wow!", dar in acelasi timp simt si dojana si un fel de mila din partea unora. Eu sper totusi sa imi demonstrez ca am facut bine, ca am ales corect, iar faptul ca va descopar pe voi, cei ce ati facut mutarea, zambetul si pozitivismul vostru, nu poate decat sa imi dea curaj.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!