miercuri, 13 noiembrie 2013

De la extaz la agonie... din colt in colt :)

N-am mai postat. De ce? Pt ca nu stiu ce sa postez. Inca suntem asa, nici cal, nici magar. Dupa ce ne hotarasem sa stam cu chirie pana ain primavara ne-am hotarat sa ne mutam direct, ca apoi sa revenim la chirie. De ce? Pentru ca financiar se pare ca e mai rentabila chiria decat o renovare "heirupistica". asa ca acum cautam chirie; la casa; in zona unde ne-am mutat, sa ne fie la indemana si sa putem munci mai cu spor :).

Trec de la o stare la alta rapid: ba in extaz ca ma mut si ca am nenumarate planuri de viitor, ba spaimele clasice de parasire a cuibului vechi si a tot ceea ce mi-e cunoscut si la indemana. Habar n-am daca imi va place sau nu toata nebunia asta. Visez la pomisori, rosii, targuri, gaini, cafea - desculta in roua diminetii si ma tem in acelasi timp de izolare. Sunt o asa zisa "people person" si pana acum people-ii din jurul casei nu par sa rezoneze cu ceea ce sunt eu. Ma pot vedea schimband o vorba si cu bunicile de cca 100 ani din vecini, si cu tanti cu batic si multi copii, ba si cu liota de negrisori (si o spun cu drag, sa nu fiu gresit inteleasa) ce se joaca in mijlocul ulitei de alaturi. dar nu stiu daca voi gasi oameni cu care sa pot comunica usor. Daaa, stiu, am Facebook-ul la indemana. dar nu e acelasi lucru; imi am sotul, am copiii si e minunat. Insa mai vrei sa bati campii artistic si cu altii si nu stiu daca ii voi gasi pe acesti altii in apropiere. Ca prietenii de aici, prietenii vechi raman; dar raman la casa lor, cu problemele lor si fara timpul necesar de a-mi calca pragul de cate ori ma apuca pe mine damblaua... Nu sunt mare fana mall-uri si shopping si filme, da' la piata la mercerie, la hypermarketul de alaturi tot imi place sa merg. Singura, cu copiii, cand vreau eu. Si daca nu pun mana naibii odata sa conduc... deh, sotul meu nu e totusi sofer dedicat :). Dap, cu genul asta de ganduri va puteti confrunta cand va mutati la tara. Si ma gandesc daca nu mai bine ma mutam in orasul unde m-am nascut, le imbina tare bine pe toate, si rustic si modern si oameni asemeni mie...

Asadar: nu stiu. Ce? Nimic ! Cand vad volumul de munca ce ne asteapta intru in panica sau in stand by; cu rare momente de fericire maxima - pt ca munca asta mi-o doream, dar ma si baga in sperieti. Maxim !!! Nu mi-e frica de munca; dar oare oi face fata? Financiar vom fi ok pana la capat?

Valeleu, cate scenarii pesimiste pot vizualiza ! Noroc ca le vad si pe cele bune :)

Da, ramane de vazut... Nici pe cal, nici in caruta pana una alta. Dar de indata ce intrevad planul clar sunt convinsa ca ma autoreglez. Si rad; sau plang; sau amandoua. Oricum, vin sa va spun :).

duminică, 3 noiembrie 2013

Fascinant: Indagra 2013

Atat spun: poate cea mai mare aglomeratie de la orice fel de targ. Cred ca oamenii incep sa inteleaga ceva...