luni, 23 septembrie 2013

Traieste-ti propria poveste !

Suna pompos, ca un slogan de multinationala in plin boom economic sau reclama la bere sau la asigurari, nu? Dar am ajuns la concluzia ca iluzia fericirii, a visului implinit ne-o cream singuri si viata e atat de frumoasa sau ticaloasa pe cat vrem sa o vedem. Fii propriul placebo, impune-ti sa traiesti acel vis frumos, pe sistemul "americanesc" - "I think I can" :)

Timp de ani am contemplat ideea mutarii de la bloc la casa, din Bucuresti undeva inafara lui, cu teama si ca pe un vis irealizabil. Irealizabil nu pentru ca nu as fi putut, ci pentru ca ma inspaimanta schimbarea. Orice argument, oricat de valid, puternic si incurajator in sprijinul acestui proiect se darama in fata fricii de necunoscut. Urasc sa imi mut cuibul, imi iubesc confortul, oricat de precar ar fi el intr-un apartament de cca 60 mp. Sa las vanzatoarea de la tutungerie, doamna de la ziare, tanti de la cafea, prietenii din parc alaturi de care imi petrec ore intregi zilnic, mai toti amicii si prietenii toti ciucure in zona in care locuiesc.

Insa acum 2 ani viata mea s-a rasturnat, s-a dat peste cap orice contor si a luat-o de la zero, efectiv. Acum 2 ani ne-am pierdut in mod brusc si zapacitor si ... nu stiu, nu pot descrie in cuvinte mai cum - baietelul in varsta de numai 3 ani. Si undeva s-a produs un declic in mine... Nu o sa va vorbesc de durere si de dor, orice parinte sau orice om intreg poate realiza devastarea... Insa asa am invatat ca viata trebuie traita fix asa cum o vrei, fara a duce povara dorintelor altora, fara a te lasa tarat intr-un vartej in care nu te regasesti, poate cu frica, dar cu o frica pe care o controlezi. Esti obligat fata de tine si fata de copiii tai daca ii ai sa faci exact ceea ce te ajuta sa te simti bine ! Cea mai buna metoda de a scapa de spaime si tenebre e sa te confrunti cu ele, sa le tii piept si sa le traiesti, ca sa dispara undeva in fundal.

Drept urmare, pentru prima oara in viata, in mod paradoxal am curaj si am incredere ! Am decis sa facem pasul, sa ne mutam la tara, aproape de Bucuresti, ce e drept, sa ne luam teren mare, sa ne apucam de renovat, construit, plantat si toata nebunia. Da, apartamentul e in curs de vanzare, casa e in curs de cumparare, se pare ca ne parasim cuibul din ultimii 14 ani, primul nostru camin. Ne luam cei 2 copii, lucrusoarele si plecam. Vom vedea ce va fi... Putem oricand sa facem hei-rup-ul inapoi :) - e mare lucru sa realizezi ca ireversibila e doar moartea, restul sunt ajustabile dupa cum iti doresti, oricat de complicat ar fi pana la urma. Spaimele... vin cu mine, dar undeva intr-un buzunar mic mic in spatele rucsacului.

Astept cu emotie si speranta nebunia turnarii de fundatii, tras de apa, fosa, curatat via, primul caine, primele gaini, prima roua (sau bruma) din noua noastra curte. N-am nici cea mai vaga idee daca ma voi adapta, daca imi va si place cand visul se va materializa, dar vad bucuria baietelului cel mare (9 ani) cand isi face planuri despre ce va face la curte, fericirea fetitei (1 an) cand vede catei, pisici, pasari si prind aripi. Cred ca le ofer exact ceea ce au nevoie. Vor avea timp si de betoane, cluburi, mall-uri si tot tacamul, dar acum vreau sa isi traiasca o copilarie de poveste, o copilarie uitatata de multi; constat ca azi viata la tara e un potential cosmar, ceva de evitat, ba o rusine chiar pentru multi, ideea de munca in curte e asociata cu saracia si un tip de sclavagism si decadere. Eu asta caut ! O reintoarcere la simplitate fara a renunta la confortul vietii moderne. O sa va mai povestesc ce visez si cum si o sa va spun si daca realitatea poate fi contorsionata sa corespunda imaginatiei. Asta incerc practic, un experiment :). Ai scenariul povestii fericite si il transformi in viata ta....

13 comentarii:

  1. Felicitari pentru curaj, ma bucur sa vad ca sunt persoane care chiar vor sa-si traiasca visul, va tin pumnii si mai trec pe aici sa aflu noutatile!

    RăspundețiȘtergere
  2. roxana, bun venit in club:) va tin pumnii, ma bucur mult pentru copii si... astept vesti. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am facut si noi pasul asta acum 4 ani. Nu din Bucuresti ci dintr-un orasel de provincie din Moldova. Cu un copil de aproape 10 ani care visa la curtea bunicii. Acum are 14 ani si ma uit ce barbat a devenit acel baietel timid. Nu si-a pierdut candoarea si bucuria copilariei dar e deja un adolescent responsabil cu note foarte mari si vise la fel de mari. Nu mai spun ca a umplut curtea cu catei si pisici dar "alinta" in aceeasi masura si purceii si puisoii...
    Sa fie intr-un ceas bun "mutarea" si sa va bucurati de fiecare moment al acestei aventuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc pentru incurajari ! Cu toata sinceritatea... am nevoie de ele :). Nu ma asteptam sa gasesc pe cineva pe aici :) si am cascat ochii maaaari cand am vazut comentarii. Ma bucur sa ma regasesc intre oameni care nu fug de ideea de curte, munca, sat si care deja au avut curajul sa faca acest pas. Aici va fi micul meu jurnal de ... transhumanta :)))), de transformare si schimbare. Vedem noi ce-o sa iasa; dar sper sa ne fie bine, cat mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru decizie.
    Si nu ca as vrea sa vorbesc in numele altora, dar in proportie covarsitoare, cei care au fugit de la bloc catre viata la sat, fie el la marginea orasului, sau mai departe, nu s-ar intoarce la traiul de apartament pentru nimic in lume.
    Spor la treaba va dorim si noi de aici din batatura! si multa tarie, ca inceputurile-s mereu grele, dar sa ramaneti increzatori, schimbarea o sa fie benefica :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua,ma bucur pentru dum. ca ati reusit sa lasati Buc.pentu sat, eu nu reusesc cu toate ca avem o casa la tara. Cati ani au copii si cum ia-ti convins cu mutarea . Al meu are 10 ani si cu toate cai place la sat nu e deacord cu mutarea definitiva.O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  7. mult suces!! cit mai multe postari!!!!mirela

    RăspundețiȘtergere
  8. nu o sa regreti nici o clipa mutarea. Marturisesc ca vara asta a fost de vis pt noi, prima dupa un lung sir de veri toride petrecute la bloc, in capitala. Ne-am luat o piscina maaare, am avut un munte de nisip, am batut coclaurile, am facut gratar la noi in curte :)), am mancat rosii puse de noi...Pana si pisica e fericita :)),prinde soareci, se catara in copaci, noaptea umbla pe afara...Copiii arata altfel-nu mai sunt galbejiti si prapaditi...Tragand linia, merita efortul, cheltuiala, oboseala navetei...

    RăspundețiȘtergere
  9. Roxana, am plans pt pierderea voastra...Noi suntem o familie cu 2 pitici. Ca si voi ne-am cumparat o casuta aproximativ acum o luna, spre deosebire de voi noi nu am vrut langa Bucuresti, am spus ca daca tot plecam sa plecam la aer curat, papa curat etc. asa ca am plecat la munte.
    Va urez multa rabdare, si daca vreti sa acceptati ceva informatii altfel decat veti intalnii in agricultura traditionala , uite :http://cartidintei.wordpress.com/2013/05/20/01-sepp-holzer-permacultura-ghid-practic-colectia-permacultura/ , au niste carti care va vor fascina.
    Multa bafta.
    Maria.

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi n-am avut curajul sa mergem mai departe de Bucuresti; mai bine zis eu, ca sotul meu si maine ar face modificarea scimbarii si ar porni spre nord, nord-vest, nord-est. Mai ales ca toate rudele ne sunt in Bucovina, acolo unde am crescut, ne asteapta case, gospodarii, pamanturi :) Dar aici mi-am format noua viata, aici am noii prieteni, aici mi-e totul cunoscut si am vrut sa fiu aproape de ce mi-e indemana.:)

    Doamne, abia astept vara la curte, in gradina, la primele cirese ! Andi e atat de incantat de gandul asta ca efeti topaie de fericire ! Si visez si la iarna viitoare, in curtea noastra, cu gainile zgribulite, cu matza torcand langa soba... da, cred ca si de la voi imi trag puterea si increderea in viitor atunci cand mi le pierd :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mă bucur că v-am găsit şi vă doresc multă sănătate, fericire şi putere de muncă!
    Vă admir şi am un respect aparte față de asemenea oameni cum sunteți voi!
    Cristi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumim ! Inca mai invatam sa fim asa, dar de la o zi la alta parca ne iese tot mai bine :).

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc!